De ce votez? Mergi la vot dacă vrei să evoluăm

Acest noiembrie al anului 2014 ne aduce alegeri generale în ambele state româneşti. Scrutinurile prezidenţiale din 2 şi 16 noiembrie vor fi încheiate la Chişinău pe 30 noiembrie. Dacă cineva îşi închipuie  că alegerile interne din cele două state nu au o miză (cea geopolitică) mai mare decât DNA-urile şi numirile politice în instituţiile de stat, se înşală amarnic.

Atât în România, cât şi în România de peste Prut, majoritatea electoratului este uşor de mituit şi votează pentru orez, făină sau găleţi. Invariabil, metodele de mituire ale electoratului ajung adevăratul manual al activistului de partid, şi nu programele politice sau, Doamne fereşte, vreo doctrină, de orice fel.

De asemenea, români de pe ambele maluri ale Prtului, ştim cu toţi din ce material uman sunt făcuţi politicienii noştri. Niciodată cred că această poză din 2008, de inspiraţie orwelliană, nu va fi expirată:

Şi atunci? De ce să mergem la vot, vei spune?

Tocmai pentru aceste lucruri! Pentru că politicienii sunt cum sunt, pentru că votanţii sunt cum sunt,  pentru că situaţia regională e cum e, pentru că noi suntem cine suntem.

Istoria a fost realizată nu de marile mase ci de grupuri active, care au dinamizat / capacitat acele mase să iasă în stradă şi să devină conştiente de forţa lor. Echilibrul votanţilor mituibili este ceva la care se poate ajunge asigurând bugetele necesare coruperii. La fel şi influenţarea unui electorat mai prost informat: îl cumperi pe Guţă şi OTV-ul pe de-o parte, pe Minune şi RTV pe cealaltă şi cu asta nu pierzi, dar nici nu câştigi alegerile.

În schimb, dacă ne uităm la 2004 (România) şi la 2009 la alungarea comuniştilor de la putere în Chişinău, vom vedea că grupurile active din societate, conştiente de viitorul în care trebuie să se îndrepte, au zduncinat pronosticurile şi echilibrurile electorale plătite cu bani grei, de un sistem care dorea să se perpetueze la infinit. La fel, pentru unii venită ca o surpriză, abordarea şi acceptarea de către candidaţii de la Bucureşti a temei Reunirii cu Republica Moldova, este un rezultat a ani de zile de muncă la firul ierbii, realizat de către componentele Platformei Unioniste Acţiunea 2012. Doar că e timpul, ca şi în perioadă electorală, să le cerem mai mult, în acest sens fiind redactată Proclamaţia de la Bucureşti: http://actiunea2012.ro/proclamatia.html

De aceea pot spune clar că în ziua votului, dar şi în orice altă zi, dacă ştim să ne organizăm cum trebuie,

noi avem pâinea şi cuţitul în Ferma animalelor.

Şi nu poate Putin să ne împiedice, când vom ieşi cu zecile de mii să arătăm că noi ştim cine suntem şi mai ştim şi puţină geopolitică şi istorie... Ba chiar uneori avem o ştampilă.