Decredibilizarea justiţiei

Intensificarea criticilor aduse justiţiei, ajunse, parcă, la paroxism în ultimele zile, arată starea de fragilitate a tinerei democraţii româneşti dar şi, din păcate, vulnerabilizarea statului de drept.

Dacă ieşirea din comunism ne-a adus pe toţi în situaţia de a învăţa din mers regulile jocului democratic, întărirea instituţiilor statului de drept a fost, şi trebuie să fie şi acum, o preocupare constantă a factorilor de decizie. Indiferent de culoarea politică, de credinţe sau experienţa personală, ajutaţi şi sprijiniţi de instituţiile europene, decidenţii au avut mereu în vedere ca instituţiile româneşti să se modernizeze, să se întărească, să corespundă cerinţelor unei lumi tot mai complexe. Orice slăbiciune a vreunui mecanism din acest angrenaj poate face, aşa cum era cazul în anii 90, de exemplu, ca statul să fie fraudat la cote inimaginabile. Mai mult, tot în anii 90, justiţia era lipsită de independenţă, căci era lipsită de instrumentele necesare pentru a ancheta şi judeca demnitarii.

Nu este deci de mirare că azi atacurile la adresa justiţiei sunt conduse de persoane certate cu legea, de persoane anchetate sau condamnate, ba chiar de persoane ce au condamnări definitive şi irevocabile, adică de persoane penale - unele din ele aflate în fruntea instituţiilor statului. Din acest punct de vedere este lăudabilă iniţiativa de a se strânge semnături pentru a se modifica prevederile constituţionale astfel încât să se îngrădească accesul persoanelor condamnate la funcţii de conducere în stat. Împreună cu societatea civilă, cu sprijinul filosofilor Mihai Şora şi Gabriel Liiceanu, USR vrea să coalizeze energiile pentru obţinerea numărului necesar de semnături.

Urmarea cea mai gravă a campaniei de minare a încrederii cetăţenilor în justiţie este că se va mina statul de drept şi cu el siguranţa naţională a României.

Se tot invocă în aceste zile nevoia de a se respecta principiul prezumţiei de nevinovăţie. Problema este că invocarea se face în contexte incorecte, conducând la dezinformare sau pur şi simplu la minciună (deşi, e posibil ca simpla neştiinţă să fie responsabilă în unele cazuri; am în vedere aici pe prim-ministru României, doamna Dăncilă). Deşi acest principiu funcţionează, este de datoria poliţiei, procuraturii şi judecătoriei să stabilească dacă o persoană este sau nu vinovată. Prezumţia este mereu prezentă pe tot acest parcurs, toţi cei implicaţi având-o în vedere; mai mult, într-o societate democratică, tocmai prezumţia de nevinovăţie face ca o persoană bănuită de încălcarea unei prevederi legale să fie judecată în urma unui proces. Sau, ca să vedem lucrurile şi mai clar, să privim din perspectiva opusă: într-o societate nedemocratică, simpla bănuială este suficientă pentru ca cineva să fie condamnat la închisoare, cum e cazul Turciei din ultimii doi ani, sau la moarte, cum e cazul unor ţări arabe dacă avem în vedere discriminarea religioasă, sexuală sau etnică.

Urmarea cea mai gravă a campaniei de minare a încrederii cetăţenilor în justiţie este că se va mina statul de drept şi cu el siguranţa naţională a României. Drepturile şi libertăţile cetăţenilor se află în real pericol, egalitatea în faţa legii va înceta, abuzurile şi discriminările (sexuale, religioase, etnice etc.) se vor amplifica şi nu vor mai putea fi soluţionate, iar toate acestea vor conduce la dispariţia statului de drept.

Înclin să cred că una din cauze este lipsa de educaţie a vechii clase politice. Asta face ca mulţi politicieni din coaliţia PSD-ALDE să creadă că pot face orice, că pot modifica orice lege astfel încât justiţia să nu poată să-i pedepsească pe răufăcătorii din coaliţia de guvernare. Este limpede că unii din aceşti oameni politici au nevoie să pună mâna pe o carte pentru copii şi să o citească serios: le recomand cu căldură lucrarea, recent lansată, elaborată de Cristi Danileţ, Legea pe-nţelesul tinerilor.

Justiţia este chemată să instaureze sau să reinstaureze domnia legii, nicidecum nu trebuie văzută ca ceva ce are menirea de a pedepsi.

Chiar dacă actuala coaliţie de guvernare se pregăteşte să guverneze România şi pentru viitoarele legislaturi, nu trebuie uitat că la fel a fost cazul în anii 90 şi anii 2000, adică în timpul guvernării Văcăroiu şi apoi Năstase; cum alegerile au fost pierdute în 1996 şi în 2008, modificările legislative efectuate au sfârşit prin a se întoarce împotriva celor care le-au iniţiat.

Alte idei eronate aruncate pe piaţă în ultimele zile sunt că justiţia face dosare pentru oameni nevinovaţi sau că justiţia schimbă viaţa oamenilor. Părerea mea este că justiţia are rolul de a apăra cetăţeanul şi statul în faţa oricărui fel de nedreptate, a oricărui abuz sau discriminare, venite chiar şi, sau mai ales, din partea unor demnitari sau oameni politici.

Justiţia este chemată să instaureze sau să reinstaureze domnia legii, nicidecum nu trebuie văzută ca ceva ce are menirea de a pedepsi. Sau, în caz că se vrea să se vorbească totuşi în termeni de pedeapsă, justiţia pedepseşte în urma unui proces corect pe cel care a încălcat legea. În caz că această simplă lecţie de democraţie nu este înţeleasă şi de premierul României, poate că ar fi mai bine depunerea demisiei, astfel încât să-i lase pe cei care ştiu, vor şi pot să guverneze România.