„Democraţia originală” dispare greu, dar sigur

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Spectacolul pregătirii intrării PSD în era Dragnea trebuie privit dincolo de penibilul unui pseudo - Congres cu un singur candidat şi al eliminării sau descurajării competiţiei interne.

Ceea ce la alte partide social-democrate sau de dreapta din lumea democratică occidentală este o adevărată sărbătoare a democraţiei (la alegerile interne din Partidul Laburist britanic, în cele 4 luni de campanie pentru cei 4 candidaţi, s-au înscris aproximativ 200.000 de noi membri, făcând posibil ca un total de 600.000 de membri şi simpatizanţi să-şi exprime votul, dintre care 54% pentru Jeremy Corbyn), pe meleagurile dâmboviţene ia înfăţişarea unui spectacol penibil şi dizgraţios. O idee generoasă şi larg practicată în democraţiile consolidate şi preluată în statutul PSD este pe cale să fie discreditată înainte să fie folosită.

Nu, alegerea liderului unui partid prin votul tuturor membrilor nu este o metodă din era Ceauşescu, cum spunea inventatorul “democraţiei originale”, fostul preşedinte Ion Iliescu, ci este forma superioară a democraţiei participative şi reprezentative. Maniera în care un partid se organizează în plan intern, în care îşi selectează şi promovează liderii şi îşi adoptă deciziile este o oglindă a culturii şi identităţii acelui partid şi a modului în care el va acţiona atunci când este la putere la nivel local sau naţional. Modul, la fel de original, în care votul tuturor membrilor este aplicat de către donatorul universal Liviu Dragnea şi de susţinătorii săi distruge orice idee de democraţie internă şi confirmă incapacitatea unui mare partid românesc de a ieşi din logica autoritarismului şi a despotismului de tip oriental, de a se europeniza în profunzime şi de a se deschide către societate.

Să fim înţeleşi, aici nu vorbim de calităţile, defectele sau problemele în justiţie, caracterul, nivelul de educaţie sau "carisma" domnului Dragnea. Vorbim despre respectul sau lipsa de respect pentru membrii, simpatizanţii şi votanţii partidului, pentru competiţia democratică internă, astăzi înăbuşită din faţă prin instalarea "interimară" a aceluiaşi domn la cârma partidului şi a organizării Congresului pe metoda “Teleorman” - liderul se adoptă prin aclamare şi în unanimitate. Cei din PSD îşi amintesc modul în care acelaşi Dragnea, pe atunci secretar general al partidului, a trucat, cot la cot cu Sebastian Ghiţă, cu sprijin din alte zone, Congresul din 2010 în care Victor Ponta a fost ales. Vorbim, deci, de o tipologie a politicianului pentru care votul liber şi democraţia sunt vorbe de utilizat în discursuri sau broşuri de prezentare. În spate, se ascunde acelaşi cinism care a guvernat fragila democraţie românească în scurtele răgazuri pe care istoria modernă ni le-a permis.

A venit clipa să înţelegem că şi coruperea democraţiei este la fel de gravă, poate chiar mai gravă uneori, decât corupţia economică şi financiară, fie ea politică sau nu. Pentru că un sistem de partide construit pe fraudarea voinţei liber şi neîngrădit exprimate de cetăţeni nu are cum să nu aducă corupţia ca politică de stat, atunci când acei lideri ajung la frâiele puterii şi ale resurselor statului.

Însă, ceea ce mă preocupă mai mult, ca fost lider şi om a cărui experienţă politică este asociată cu acest partid, este lipsa de reacţie din partea membrilor şi liderilor mai mici sau mai mari ai partidului faţă de modul primitiv şi brutal în care s-a procedat la "pregătirea" Congresului. Voci izolate, ca ale lui Şerban Nicolae sau Victor Mocanu, au fost repede izolate de corul de susţinere venit de la majoritatea liderilor de organizaţii (şi nu a organizaţiilor în profunzimea lor).

Ştiu că rămânerea la guvernare este un scop important pentru orice partid, însă asta nu poate justifica asfixierea democraţiei şi a competiţiei reale pentru viitorul unui partid pe care l-am condus cu credinţă în democraţie, deschidere şi competiţie de oameni şi idei. Ştiu că mulţi se gândesc că “domnia” lui Dragnea nu va dura prea mult, iar alţii se uită cu speranţă către ceea ce construim ca formulă alternativă de democraţie prin PSRO. Dar vreau să le spun un lucru extrem de clar: PSRO nu este un nou PSD. PSRO este bazat pe principii clare şi de la care nu facem rabat pentru un număr mai mare de parlamentari sau membri. PSRO nu a fost creat pentru a fi o barcă de salvare, ci ca răspuns la nevoile societăţii de un nou început, axat pe integritate, profesionalism şi patriotism.

Este o chestiune de timp până când răul se va fi produs, iar PSD va reconfirma inadaptarea sa la noile realităţi în care am intrat în ultimii ani. Cine ştie, poate că vorba românească “fiecare pasăre pe limba ei piere” se va adeveri şi vom asista la ultimul episod al "democraţiei originale". Şi la un nou început pentru stânga românească.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite