Derapaje controlate

Problema este una de principiu şi este gravă, nu mai ţine doar de credibilitatea şi imaginea politicianului, ci de demnitatea de ministru al Justiţiei! Nu mai este vorba acum nici de campania electorală, când mulţi dintre candidaţii bălăcăriţi, atacaţi îşi justificau prezenţa la haznale media, prin faptul că trebuie să convingă şi electoratul privitor la tembelizoare!

În România noastră scumpă, este o practică obişnuită să se vorbească de funie în casa spânzuratului! Iar această obişnuinţă o constatăm cel mai mult la politicienii puterii, oricare ar fi fost sau ar fi aceasta în timp. Afişată ostentativ de toate partidele care s-au perindat prin Parlament, la guvernare şi în toate instituţiile importante ale statului. Atâta timp cât o practică voluntar, concluzia este că demnitarii/politicienii în cauză cred că le aduce beneficii!

 Mai sunt şi cazuri când unii demnitari sunt obligaţi din varii motive, cum ar fi protecţia proprie, frica, teama, şantajul, manipularea...să vorbească de funie în casa spânzuratului. Am putea adăuga şi prostia!

Cum să ne explicăm altfel, cum mulţi politicieni ajunşi demnitari, inclusiv partide ajunse la putere, după ce au fost atacaţi/atacate în permanenţă de diverse instituţii, în special media, şi personaje de serviciu, fiind făcuţi cu ou şi cu oţet, târâţi prin toate lăturile şi zoaiele posibile şi imposibile, să se ducă apoi, chemaţi sau împinşi de la spate, ca mieluşeii la tăiat, la aceste entităţi, în latrine?

Să le onoreze şi să le legitimeze din înaltele demnităţi efemere pe care le ocupă la un moment dat? Uitând că acestea le-au dat mereu bocanci în gură şi i-au tratat ca pe inamicii publici cei mai nenorociţi?

Cum să te duci ca ministru al Justiţiei, provenit dintr-un partid politic ales de votanţi tocmai că ţi-ai făcut campanie cu teme prioritare - antipenali, anticorupţie, reformarea justiţiei  -în instituţia patronată de un infractor dovedit, cercetat, acuzat şi condamnat, cu pedeapsă parţial executată şi cu banii furaţi nereturnaţi statului? Milioane de euro!

Te duci în casa unui infractor care nu a dat banii furaţi înapoi şi vorbeşti public despre Justiţie? Despre ce vei face şi ce vei drege, dar uiţi să-i ceri condamnatului respectiv să-şi achite hoţiile? Nu cumva, tu ca ministru al Justiţiei legitimezi cu prezenţa ta hoţia condamnată?

Ce să mai creadă sutele de mii de alegători care te-au crezut, pe tine om politic ajuns ministru la un minister esenţial cum este Justiţia, pe tine ca partid politic, care ai promis în campanie electorală că vei face dreptate, vei reforma, vei da legi mai bune, bla, bla, bla-când tu te duci ca mielul la cel/cei care au sfidat şi încalcă legea continuu? Legitimezi atât infractorul care crede că poate face ce vrea fără să plătească pentru faptele sale, ba chiar îi creşti şi influenţa publică fiind alături de el! În plus, dovedeşti imoralitate, bătaie de joc faţă de cei care te-au ales pe tine şi partidul tău!!!

Te duci cu bună ştiinţă la cei care te-au împroşcat cu rahat, care încalcă voluntar legile?!!! De ce? Doar că te-au chemat sau ai fost sfătuit să te duci ori că te au cu ceva la mână!  De ce te duci? Doar că te invită, să arate că te au la degetul mic, să dai bine la public, că ai ceva important de spus, ai realizat fapte măreţe şi te duci să te lauzi? Sau de teama de a fi atacat pe viitor! Să faci ce? Să spui vorbe, uneori doar ce vor să audă cei care te-au invitat, să repeţi promisiuni, ce vei face şi vei drege!!! Sau ce ai făcut! Ce poţi să realizezi în nici două luni de mandat, într-o dregătorie cu înaltă responsabilitate, când tu nu ai nici un fel de experienţă?

Şi ce semnal dai, ce să înţeleagă magistraţii care ar trebui să-şi facă treaba independent, cu onestitate şi profesionalism când văd că la prima strigare, ministrul de resort dă fuga în curtea infractorului?

Problema este una de principiu şi este gravă, nu mai ţine doar de credibilitatea şi imaginea politicianului, ci de demnitatea de ministru al Justiţiei! Nu mai este vorba acum nici de campania electorală, când mulţi dintre candidaţii bălăcăriţi, atacaţi îşi justificau prezenţa la haznale media, prin faptul că trebuie să convingă şi electoratul privitor la tembelizoare!

Iar astfel de atitudinii, de sluj imediat, ale unor politicieni/demnitari ahtiaţi după sticla televizoarelor şi după imaginea proprie, sunt frecvente, cotidiene. Obişnuinţe. De multe ori, primează să dea curs invitaţiilor la televiziuni în detrimentul rezolvării problemelor importante, care intră în atribuţiile lor din fişa postului! Şi acum, la circa două luni de la alegeri şi mai puţin timp de la constituirea noului Parlament şi Guvern! N-apucă să dărâme ziduri şi să rezolve probleme prioritare, că dărâmă studiourile de televiziuni!

Mai ales la Executiv, când unii miniştrii nici n-au apucat să cunoască bine holurile şi problemele instituţiilor în fruntea cărora au fost puşi, că dovedesc mai multe emisiuni, apariţii, declaraţii, interviuri media decât au apucat ei să facă lucruri din noile funcţii!

Obişnuinţele tradiţionale ale oamenilor puterii, orice culoare politică ar avea aceştia, ne dau măsura competenţei, responsabilităţii, moralităţii acestora, dovedind vorbe goale, demagogie, propagandă, promisiuni deşarte, vom face şi vom drege, în loc de fapte şi lucruri pozitive! Până la a realiza ceva pozitiv, concret, e calea lungă şi deloc uşoară, cu derapaje pe drum!

Această tradiţie nocivă, aceste derapaje controlate ale celor puşi la butoanele puterii trebuie să înceteze, iar locul lor trebuie luat de responsabilitate, competenţă, profesionalism şi respect faţă de cetăţeni şi ţară!

Mai marii zilei să apară în presă doar atunci după ce au realizat cu adevărat ceva serios, pozitiv, lucruri importante pentru ţară, nu să vină tot timpul să ne spună nimicuri, promisiuni şi minciuni!

Vom avea noi parte de astfel de politicieni/demnitari în viitorul apropiat?