Despre auto-amnistie şi auto-graţiere
0
Un om cu multă experienţă politică, pe care-l respect, îmi spunea recent: „Nu trebuie jucat pe extreme. Trebuie jucat pe centru, pentru Statul Român“.
Plecând de la acest deziderat, pe care-l consider corect, şi în condiţiile în care anumiţi „purtători de cuvânt“ ai PSD-ului de azi ne anunţă degajaţi că într-o bună zi - iar această formulă vizează viitorul apropiat - Guvernul României va aproba o ordonanţă de urgenţă privind amnistia şi graţierea, cred că este important să revedem, în sinteză, pe de o parte, „extremele“ acestui joc foarte periculos şi, pe de altă parte, „centrul“, adică interesul nostru, al tuturor.
Nu mă aflu printre cei care consideră că, în România, legislaţia în domeniul justiţiei este atât de bună încât nu trebuie să fie modificată de către Parlament.
Nu cred că procurorii şi judecătorii sunt perfecţi - aşa ceva nu există nicăieri -, prin urmare nu cred că este firesc să spunem că orice decizie sau acţiune a lor trebuie tratată ca ceva de necontestat.
Admit că pot exista situaţii punctuale pe care să le revedem, atât în lege, cât şi în modul în care aceasta este aplicată.
TOTUŞI, în egală măsură, NU POT SĂ ADMIT că, sub pretextul unor corecţii legislative sau a unor abuzuri punctuale, trebuie să aruncăm în aer ţara şi toată construcţia democratică din ultimii aproape treizeci de ani. Cred că, prin adoptarea unei ordonanţe de urgenţă care, în fond, vizează auto-amnistia şi auto-graţierea (deoarece, oricât ai căuta, nu identifici interesul nostru, ca popor, dar în schimb poţi să vezi interesul unui grup de persoane aflate astăzi la putere sau în proximitatea puterii), se încalcă grav un principiu fundamental al oricărui stat de drept: nu legiferezi pentru unii, ci pentru toţi.
Dincolo de argumentele juridice, mai apar şi cele de ordinul bunului simţ social: s-ar acredita ideea că în România este suficient să cucereşti puterea politică pentru ca apoi să ai „dreptul“ să încalci orice morală publică.
Dacă au fost înregistrate abuzuri - vezi situaţiile de la Ploieşti -, cei vizaţi să fie pedepsiţi, ceea ce deja se întâmplă, în baza legislaţiei în vigoare.
Cu toate acestea şi în pofida reacţiilor foarte vehemente din ultimii doi ani, atât din ţară, din partea cetăţenilor, dar şi din partea prietenilor şi partenerilor noştri internaţionali, unii din arcul guvernamental continua să afirme că anumite fapte penale pot şi trebuie să facă obiectul amnistiei şi graţierii acum. Alţii, mai pe la colţuri, vorbesc chiar de un adevărat „bal al condamnaţilor“, în condiţiile în care nu câteva fapte penale, ci aproape toate faptele penale săvârşite în exercitarea funcţiei publice vor fi şterse. Sună absurd, dar se pare că acest proiect de act normativ este deja redactat şi aşteaptă, în mapele unor oficiali romani, declanşarea procedurii de aprobare în Guvern, în regim de urgenţă, deşi legal nu se poate justifica urgenţă, iar apoi publicarea imediată în Monitorul Oficial.
Este adevărat că legea fundamentală şi anume Constituţia României menţionează în mod explicit amnistia şi graţierea. Totuşi, să ne uităm cu atenţie la detalii: legislaţia ne spune că acest lucru se poate întâmpla numai în urma unui proces transparent, argumentat, cu consultarea tuturor instituţiilor/organizaţiilor din domeniu şi, de preferat, în Parlament, după ce se obţine un larg consens la nivel politic. Or, de la acest traseu şi până la auto-amnistie şi auto-graţiere prin ordonanţa de urgenţă este o cale foarte lungă şi nu lipsită de riscurile unor grave conflicte de interese, deci de accente penale. Prin urmare, imperativul „acum“ nu numai că nu se justifica, dar ar fi şi contraindicat.
Se încarcă comentariile...
