Despre Avocatul Poporului, nu despre judecătorul CEDO

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Avocatul Poporului apăra drepturile şi libertăţile persoanelor fizice în raporturile acestora cu autorităţile publice
Avocatul Poporului apăra drepturile şi libertăţile persoanelor fizice în raporturile acestora cu autorităţile publice

Sunt sigură că toată lumea se aşteaptă să comentez alegerea Iuliei Motoc la CEDO, dar eu mă încăpăţânez să vă povestesc despre un subiect mai aproape de noi decât credeţi. În România, denumirea oficială este Avocatul Poporului şi este pe agenda Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, for care reprezintă forţele politice ale parlamentelor statelor membre.

Este ultimul punct pe agenda APCE, din această sesiune, la care particip, din nou, dar nu cel din urmă. Din contră, instituţia Ombudsmanului este, sau ar trebui să fie, decisivă în democraţiile consolidate.

Pe agenda Adunării, subiectul nostru se cheamă pe blog, despre instituţia Avocatului Poporului, rolul ei şi necesitatea unei schimbări în contextul procesului de revizuire a Constituţiei.

De data aceasta mă refer la recomandările pe care le fac membrii APCE şi la rezoluţia care îşi propune să consolideze rolul ombudsmanului în toate ţările membre.

APCE este de părere că instituţiile de tip ombudsman au un rol crucial în consolidarea democraţiei, supremaţiei dreptului şi a drepturilor omului.

Nu cred că se putea face o descriere mai bună rolului pe care ombudsmanul trebuie să îl aibă. E o descriere în aparenţă sintetică, dar, după părerea mea, perfectă. Chiar dacă la nivelul Europei nu putem vorbi despre un model pe care să îl urmeze toate statele, scopul acestei instituţii este acelaşi, şi anume de a ţine sub control administraţia defectuoasă şi de a proteja drepturile cetăţenilor.

Aşadar, în ciuda faptului că instituţiile sunt eterogene, cel mai important în toate sistemele de drept şi în toate statele este ca ombudsmanul să rămână independent şi imparţial.

Sunt curioasă câţi dintre cititori ştiu câte ceva despre Avocatul Poporului şi câţi au apelat la acesta. De ce am tocmai curiozitatea aceasta? Pentru că anul trecut, Avocatul Poporului dădea un comunicat prin care arăta că i-au fost adresate aproximativ 1990 de petiţii cu privire la neconstituţionalitatea legii privind referendumul sau cu privire la activitatea unor partide politice. Pentru ca Avocatul Poprului să se implice în rezolvarea acelor sesizări ar fi însemnat să îşi piardă imparţialitatea şi să se angajeze în dispute cu nuanţă politică sau să se substituie unor alte instituţii ale statului.

Acest fapt arată că cetăţenii nu ştiu care este rolul Avocatului Poporului stabilit prin Constituţie şi prin lege organică.

Încă o dată, scopul acestei instituţii este acela de a apăra drepturile şi libertăţile persoanelor fizice în raporturile acestora cu autorităţile publice.

Dar nu este vina cetăţenilor pentru repetatele confuzii. Şi aici revin asupra uneia dintre recomandările venite de la APCE şi despre care vom discuta vineri – pentru a-şi păstra credibilitatea, ombudsmanul trebuie să reacţioneze cât mai rapid şi să fie accesibil tuturor persoanelor care au petiţii. E vorba deci de transparenţă şi de cooperarea cu societatea civilă şi cu mass-media, care sunt aspecte extrem de importante pentru a asigura vizibilitatea şi accesul cetăţenilor.

Cum am subliniat mai devreme, în România avem câteva probleme în ceea ce priveşte înţelegerea rolului şi atribuţiilor Avocatului Poporului.

Ombudsmanului ar trebui să i se permită să cerceteze orice sesizare care intră în competenţa lui şi să culeagă probe fără o aprobare prealabilă din partea autorităţilor. În plus, e nevoie ca toate petiţiile să fie rezolvate într-o manieră eficientă şi cu un grad cât mai redus de formalism.

Este clar pentru toate lumea că un cetăţean nu va apela la o instituţie a statului, chiar dacă e vorba de una cu rolul de a-i apăra drepturile, dacă ştie că se va lovi de birocraţie şi de un proces mult prea complicat de petiţionare.

Rezoluţia pe care o vom dezbate vineri arată că nu e totul perfect nici în alte ţări, iar statutul ombudsmanului nu este ideal, nici măcar în Europa de Vest.

Un exemplu ar fi instituţia cu rol de ombudsman din Regatul Unit - Parliamentary Commissioner, la care se poate ajunge doar dacă petentul a adresat iniţial o solicitare unui membru al parlamentului, fiind la latitudinea celui din urmă dacă înaintează sau nu solicitarea.

Probleme sunt şi în Franţa, ţinând cont că procedura de numire a Défenseur des droits nu este în totalitate transparentă, independenţa acestuia neputând fi garantată dacă este numit de către preşedintele republicii.

APCE consideră că supremaţia dreptului şi garantarea drepturilor fundamentale rămân în continuare o problemă de voinţă politică, ombudsmanul putând acţiona corespunzător şi putând face o diferenţă doar dacă integritatea şi imparţialitatea îi sunt repectate de cei care deţin puterea. Când discutam despre revizuirea Constituţiei, am depus un amendament prin care arătam că normele constituţionale nu prevăd atribuţiile pe care le are Avocatul Poporului, modalitatea în care acesta este numit sau condiţiile de încetare a mandatului, stipulând doar că organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatului Poporului se stabilesc prin lege organică. Înseamnă că actualul cadru permite modificarea atribuţiilor sau a modului de numire şi încetare a mandatului Avocatului Poporului, în funcţie de interesele politice de moment ale formaţiunii care deţine majoritatea mandatelor în ambele camere.

Aici este vorba exact de ceea ce subliniază APCE şi mă bucură să văd că şi ei sunt de aceeaşi părere cu mine. În momentul în care am cele trei aspecte într-o lege organică, deja pun instituţia aceasta pe o poziţie de inferioritate faţă de celelalte trei puteri ale statului sau faţă de alte autorităţi care sunt reglementate prin Constituţie. Dar aici discuţia este mai lungă şi sunt foarte curioasă care va fi abordarea pe acest subiect în plenul Adunării.

Vom încheia vineri cu o altă perspectivă în privinţa ombudsmanului, şi anume impactul crizei economice asupra instituţiilor de acest tip din Europa. Respect agenda şi aici, întrebându-vă pe final dacă măsurile de austeritate au limitat independenţa acestora sau au restricţionat abilitatea de a proteja drepturile fundamentale?...

Eu susţin în continuare faptul că în această perioadă tulbure, ombudsmanul este în cea mai potrivită poziţie de a proteja persoanele vulnerabile, aflate în conflict cu autorităţile publice pe probleme ce ţin de şomaj, angajare sau alte probleme sociale.

Preluat şi pe  http://www.alinagorghiu.ro

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite