Despre clasa de mijloc (III)

Oamenii care se dedică unei cariere, unei familii au nevoie de un guvern care să asigure stabilitatea socială. Asta cere politicieni şi intelectuali care înţeleg că oamenii nu îşi pot petrece timpul cu frici şi argumente politice--aici este slăbiciunea cetăţenilor într-o democraţie liberală şi este tot mai dificil să găsim un fel de a rezolva problema. Nesiguranţa viitorului şi plăcerile vieţii amândouă ascund oamenilor lumea politică.

Proiectul meu ca scriitor despre treburi politice este să atrag atenţia asupra crizei clasei de mijloc, în ce fel pot, pentru a ajuta oamenii responsabili să discute soluţiile şi problemele care devine evidente o dată ce privim din perspectiva clasei de mijloc situaţia noastră politică, şi în România, şi ca democraţii în secolul 21. Acum că alegerile s-au terminat şi un fel de lume nouă se deschide în faţa noastră, aş vrea să vă atrag atenţia asupra marilor ameninţări.

Ameninţările cărora le vom face faţă, în generaţia asta, sunt economice, politice şi militare. Despre problemele militare nu se vorbeşte în clasa de mijloc, în parte datorită presupunerii că nu va mai veni niciodată un război mare, în parte pentru că este un subiect întunecat. Numai tinerii cu ambiţii de strateg de bibliotecă sunt entuziasmaţi de acest subiect. Dar avem nevoie de oameni care citesc despre armate şi este important să ne întrebăm, dacă am trece prin ce trec ucrainienii, ce am face? În curând, poate vom afla ce vor face oamenii în ţările baltice. Întrebarea nu are să dispară curând... Ne-am gândi în vreun fel la binele public?

Ameninţările economice şi politice sunt interne şi externe. Problema căreia îi facem faţă politic este un aranjament constituţional şi partizan inadecvat, uneori în feluri spectaculoase, uneori în feluri aproape imposibil de adus la vederea publicului. Consecinţa acestui defect este că cetăţenii nu au oportunitatea de a se lua în serios ca cetăţeni. Vom face bine să ne gândim cum să învăţăm ce Tocqueville numeşte arta asociaţiei--cel mai important lucru pe care îl putem învăţa de la americani. Alternativa este să fim lipsiţi de apărare în faţa statului, într-o societate unde nimeni nu pare satisfăcut de cum merg lucrurile.

Problema economică este triplă.

1.Întâi, politica guvernului nu este gândită să protejeze şi să promoveze clasa de mijloc, pentru că politicienii noştri nu au fost forţaţi să ţină în minte potretul românului din clasa de mijloc--îndeobşte, se au pe ei înşişi în vedere. Asta nu este o judecată asupra competenţei lor sau nu neapărat. Avem nevoie de ceea ce vedeţi la americani--ambele mari partide acolo au grupe de oameni care studiază politicile publice foarte serios pentru a înţelege şi rezolva problemele clasei de mijloc. În cazul nostru, pentru că nu avem aceste partide, nu putem lăsa în mâinile specialiştilor problema--fără un interes public în presă, subiectele acestea nu vor fi luate în serios în politică. Dacă vi se pare că destinul clasei de mijloc în România este sigur şi confortabil, asta nu este o problemă...

2.Apoi, dacă guvernul ar începe să ia în serios economia ca prosperitate pentru o clasă de mijloc în continuă creştere, atunci ar trebui să facă faţă problemei foarte serioase pe care ne-o pune globalizarea. Cum putem să beneficiem de mişcările de capital şi să ne ferim de dezastrele economice evidente în crizele ultimelor decenii?

3.În fine, tehnologia este problema căreia trebuie să îi facem faţă. O administraţie care foloseşte cât se poate de bine noile tehnologii va fi mult mai rezonabilă şi folositoare, dar va concedia mare parte din sectorul public. Asta este o problemă politică greu de rezolvat. Tehnologiile de comunicare, folosite cu asiduitate, vor ilumina activităţile autortăţile române, atât de des ascunse în întneric la toate nivelurile. Dar pot în acelaşi timp întări abandonul social şi mai ales politic al românilor. În contextul global, se prea poate ca în viitor, economia să ajungă să depindă în mod esenţial de tehnologia centrată pe inteligenţă artificială care este singura formă de progres ştiinţific semnificativ din ultima jumătate de secol. Asta ar putea chiar crea o nemaivăzută prosperitate. Dar asta nu înseamnă că nu va elimina complet clasa de mijloc...

Dacă nu ştiţi de frica clasei de mijloc, haideţi să ne uităm rapid la lumea în care trăim. Între cunoştinţele dumneavoastră nu se vorbeşte niciodată despre noua poziţie economică a Chinei? Despre cheltuielile militare şi expansiunea prin care ameninţă şi umileşte ţările din jur. Ei bine, acele ţări sunt mult mai democratice decât China şi toate depind de o clasă de mijloc pentru stabilitate politică. Nu există un model politic chinez--dar poate că succesul Chinei este de ajuns să discrediteze democraţia liberală fără de care nu este posibilă o clasă de mijloc puternică.

Când auziţi ştiri dinspre Uniunea Europeană în care ne integrăm treptat, auziţi vreodată veşti bune pentru clasa de mijloc? În Germania, nu pare să existe nici o idee despre cum s-ar putea rezolva criza şi electoratul mizează pe evitarea vreunor idei nemaiauzite, aşa că politica de centru-dreapta este imposibil de distins de centru-stânga. Politica, de fapt, a fost suspendată de dragul administrării crizei şi Uniunii. Vom vedea ce se întâmplă cu tânăra generaţie, dar arată mult mai bine decât Franţa, unde criza a provocat o mişcare iresponsabilă a electoratului la stânga, acum regretată pe cât a fost atunci dorită. Franţa tocmai a descoperit din nou că stânga nu este viitorul. Vom vedea dacă va descoperi vreun viitor, dar nu vă recomand să aşteptaţi veşti îmbucurătoare curând. Despre sudul Europei e preferabil să nu vorbim--peste tot, clasa de mijloc este în suspensie, întrucât tineretul nu numai că nu are viitor, dar nu mai are nici prezent.

Marea Britanie este într-o situaţie relativ diferită--după noul tipic al anglo-sferei, are guvern de dreapta / conservator (asemenea Canadei, Australiei, Noii Zeelande şi, cu excepţia executivului, Americii). Creşterea economică este un succes, comparat cu UE, clasa de mijloc nu pare grăbită să îl distrugă pe prim-ministrul conservator. Stânga nu este văzută bine. Dar relaţia cu UE şi viitorul clasei de mijloc sunt o chestiune amânată până după următoarele alegeri--toată drama politică este la dreapta conservatorilor, unde un nou partid pare să ameinţe vechiul echilibru, atrăgând atenţia asupra faptului că guvernul nu mai este responsabil englezilor şi pentru situaţia politică a Angliei, din cauza birocraţiei de la Bruxelles. Dacă acest partid se chinuie să descrie un viitor convingător în afara UE, prin asemănare cu Elveţia, Norvegia, &c., clasa de mijloc se va mişca la dreapta.

Peste tot, vedeţi, clasa de mijloc este într-o criză de încredere şi de idei. Reformarea guvernării este peste tot necesară--statul asistenţial face simultan prea mult şi prea puţin--stă în drumul alegerilor libere prea des, prea des nu convinge oamenii că cine are nevoie de ajutor va fi ajutat. Economia ba nu creşte, ba creşte numai în vârf. Politicienii promit chestii fantastice--vi-l amintiţi pe domnul Obama în 2008?'--şi oferă rezultate mediocre. (Mediocritatea consecventă pare să fie secretul succesului anglo-german pe continent. Este binevenită, dar insuficientă.) Nimeni nu poate să le spună oamenilor cum va arăta ţara lor sau lumea în deceniul sau generaţia care vin.

Tot aranjamentul pe care noi încercăm să îl facem să funcţioneze depinde de succesul şi de prestigiul acestui aranjament democrat-liberal în Europa şi America. Acest succes nu mai este credibil acum. Asta s-ar putea schimba curând. Dar prestigiul pierdut al clasei de mijloc nu va fi reparat până nu ajungem la o reformă serioasă, adică una care să gândească economia din punctul de vedere al clasei de mijloc şi politica din punctul de vedere al problemelor pe care clasa de mijloc nu le înţelege sau întâlneşte destul de des. Primul pas este să înţelegem că această problemă apare în toate democraţiile liberale şi că este o problemă tipică democraţiei liberale. Tot sistemul este pus în chestiune.