Despre oameni şi râme

Plecările în masă ale oamenilor politici de extracţie dâmboviţeană de la partidele de opoziţie la cele aflate la putere au devenit banale. Închegarea unor majorităţi parlamentare volatile şi de conjunctură,menite să susţină pe umerii lor o putere sau alta,este ceva firesc.În realitate,aceste migraţii arată putreziciunea profundă a mediului politc românesc şi cât de diferit este acesta de universul politicii occidentale.

V-aţi întrebat vreodată câţi dintre membri PDL au ceva în comun cu valorile creştin-democrate ale lui Adenauer şi De Gasperi,câţi dintre pesedişti sunt pătrunşi de idealurile luptei pentru justiţie şi echitate socială şi oare,câţi dintre liberali se pot revendica într-adevăr de la principiile PNL-ului interbelic,atunci când schimbă partidele ca pe tramvaie,trecând de la stânga la dreapta cu o lejeritate strigătoare la cer,în funcţie de conjunctură şi de oportunitatea de moment?În comparaţie, mă gândesc la lecţia oferită,în anii 50,de către martirii civilizaţiei politice româneşti,care,plătind pentru crezul lor politic cu viaţa sau cu ani grei de tortură şi de teminţă,au dus cu ei,în celulele mizere de la Sighet sau de la Aiud, valorile liberale şi ţărăniste.

Societatea românească post-decembristă a fost incapabilă să genereze o elită politică civilizată şi credibilă. Guvernată de legi care seamănă mai degrabă cu regulile ce reglementează activitatea clanurilor mafiote, decât cu cele asumate de partidele din ţările normale,lumea politică românească a devenit irespirabilă.În faţa profesionalismului şi a calificării,prevalează solidaritatea de gaşca, interesele de clan,relaţiile sus-puse în conducerea partidului,cumetria abjectă,loviturile gangstereşti.Avem de-a face cu o serie de reptile,de creaturi sinistre,nevertebrate moral,care au doar câteva scopuri:să ocupe funcţii cu orice preţ,să înfulece lacom tot ce se găseşte pe masa puterii şi să participe la hăcuiala banului public.Nici una dintre formaţiunile politice mari nu este altfel-asemenea unor cutii golite de orice conţinut doctrinar,devenind nişte companii ocupate să facă afaceri cu statul,toate par a fi crescute din acelaşi aluat.Judecând după valorile care îi unesc pe politicienii noştri,uneori cred că nu avem decât un singur partid mare,divizat în câteva facţiuni încleştate într-o luptă oarbă pentru putere.Există şi o categorie numeroasă de parlamentari discreţi,de numele cărora aproape că nici nu auzim în timpul unui ciclu electoral şi al căror mare merit nu este altul decât acela de a fi susţinut,disciplinaţi,diferite guverne.

În timp ce sute de mii de tineri competenţi îşi iau lumea în cap,întorcând spatele minunatei societăţi româneşti,nici tinerele speranţe ale politicii autohtone nu par diferite de înaintaşii iluştri.Străini de orice reper moral,scăldându-se în aceeaşi băltoacă imundă,tinerii membri ai partidelor-în marea lor majoritate-percep politica doar ca pe un mod de a parveni,de a se îmbogăţi şi de a ocupa funcţii la stat.

Parafrazându-l pe Petre Ţuţea,sunt convins că,dacă mâine,în mod miraculos,UDMR ar deveni principalul partid din România,i-am vedea pe navetiştii de profesie ai politicii româneşti, învăţând ungureşte cu ”almanahele” pe genunchi!