Politică

articolul anterior articolul urmator

Destructurarea UNPR – obiectiv de interes naţional

11
5 Feb 2016 17:34:24
Raluca Boboc
„Locul rezervat acestei construcţii – UNPR – trebuie să fie doar lada de gunoi a istoriei“
„Locul rezervat acestei construcţii – UNPR – trebuie să fie doar lada de gunoi a istoriei“

„Eu sunt convins că partidul meu îşi va câştiga locul şi rolul în istoria României în aceste momente” – declara Gabriel Oprea în anul 2012, cu puţin timp înainte ca „Generalul” să trădeze alianţa din care făcea parte pentru a trece cu arme şi bagaje de partea majorităţii parlamentare formate în jurul USL, totul în numele interesului naţional şi pentru protejarea stabilităţii României.

UNPR este creaţia şi moştenirea lăsată românilor de fostul preşedinte Traian Băsescu. În anii petrecuţi în fruntea statului Băsescu şi-a pus amprenta pe diferite construcţii, înfiinţate pentru consolidarea puterii şi realizarea obiectivelor prezidenţiale. Formaţiuni precum PLD, PDL, UNPR sau PMP au fost gândite şi elaborate în laboratoarele Palatului Cotroceni, fiecare jucând un rol aparte pe scena politică în timpul celor zece ani de mandat.

Dorinţa de a avea propriul guvern, pe care să-l conducă şi în numele căruia să ia decizii, cum a fost cazul asumării măsurilor de austeritate din anul 2010, l-au determinat pe Traian Băsescu să recurgă la o soluţie artificială care să-i asigure majoritatea parlamentară necesară pentru supravieţuirea guvernului Boc, după câştigarea celui de-al doilea mandat prezidenţial. Soluţia s-a numit UNPR.

Partidul lui Oprea a reuşit performanţa ca, de la apariţia sa pe scena politică, să fie mereu la guvernare deşi nu a participat niciodată în alegerile parlamentare. Timp de cinci ani întreaga scena politică a fost dominată de prezenţa UNPR în sfera jocurilor de putere, iar majorităţile politice fragile din perioada 2010 – 2012, cât şi cele din perioada 2014 – 2015 au fost dependente de sprijinul şi susţinerea acestui partid.

Sfidarea regulilor

Forţa parlamentară, care putea înclina balanţa către o tabără politică sau alta, a adus UNPR în poziţia de pion principal pe tabla de şah a negocierilor politice. Aberaţia ca un partid care nu a participat niciodată în alegeri să formeze grupuri parlamentare a fost posibilă doar ca urmare a încălcării Regulamentelor celor două Camere ale Parlamentului.

După mai multe dispute, care uneori au blocat întreaga activitate legislativă, grupurile UNPR au fost recunoscute de conducerile Camerei Deputaţilor şi Senatului, încălcând astfel cutuma potrivit căreia grupurile parlamentare se formează doar la început de mandat, în urma alegerilor.

Şantajul politic

Slăbiciunile liderilor politici, dorinţa de a acumula cât mai multă putere sau disperarea de a conserva avantajele politice pe care le deţineau au fost speculate cu multă abilitatea de Gabriel Oprea. Rezultatul a fost întărirea propriei poziţii în sferele înalte ale puterii.

Şantajul politic a devenit o marcă proprie a UNPR. Oprea a recurs la această soluţie ori de câte ori echilibru parlamentar devenea fragil, iar partidul său era singurul care avea avantajul de a înclina balanţa majorităţii. Fonduri guvernamentale, ministere, comisii parlamentare, funcţii în deconcentrate şi multe alte privilegii au fost revendicate în numele stabilităţii. Cu timpul, însă, interesul naţional a ajuns să fie tot mai des invocat astfel că şi pretenţiile au început să crească, iar poziţii precum cea de şef al SRI sau chiar funcţia de premier au devenit obiective politice care nu mai păreau imposibil de atins.

Adăpostul traseiştilor şi corupţilor

Acţiunile procurorilor DNA au generat de foarte multe ori situaţii extrem de tensionate la nivelul tuturor partidelor politice. Cererile de ridicare a imunităţii, incompatibilităţile sau cererile de arestare au provocat multe victime politice. De asemenea, programele de reformă impuse de liderii marilor partide au generat de foarte multe ori măsuri drastice împotriva membrilor cu diverse probleme de imagine sau de integritate.

Cei certaţi cu legea au găsit întotdeauna în partidul lui Oprea un adăpost pentru vremea rea şi, uneori, chiar şi protecţie în faţa justiţiei. Lejeritatea cu care personaje cu dosare penale sunt absorbite imediat în partidul generalului este doar o consecinţă a lipsei constrângerilor de tip electoral. UNPR nu participă în alegeri, deci electoratul nu poate sancţiona acest tip de comportament politic. La masa negocierilor parlamentare contează numărul celor care votează, nu calitatea morală sau integritatea acestora. Oastea traseiştilor a făcut legea în Parlament.

Liderul şi beţia puterii 

Pentru consolidarea propriului sistem de putere Oprea a speculat viciile celor din jurul său şi dorinţele acestora de parvenire. A împărţit cu multă uşurinţă grade militare pentru politicieni şi jurnalişti, a coordonat doctoratele unor importanţi magistraţi, poliţişti sau ofiţeri şi capi ai serviciilor de informaţii. 

Apariţia UNPR pe scena politică a generat un nou tip de lider. Liderul toxic. Profilul psihologic al generalului Oprea evidenţiază un personaj extrem de viclean, fără orientare politică, care face paradă de rangul său militar, interesat să acapareze tot mai multă putere şi să se caţere către cele mai înalte funcţii în stat, în pofida imenselor deficienţe din mapa profesională. Un lider pe care beţia puterii l-a împins la abuzuri grave care, în final, s-au soldat cu moartea unui subordonat.

*

Reformarea din temelii a clasei politice este un proces de durată. Momentul Colectiv din toamna anului trecut a generat condiţiile pentru resetarea scenei politice. Primul pas pentru realizarea acestui deziderat ar trebui să fie destructurarea unei construcţii politice pentru care încălcarea regulilor, şantajul sau beţia puterii manifestată de lider ţin loc de program politic. Rolul nefast pe care l-a jucat UNPR pe scena politică şi în evoluţia României, în numele interesului naţional, trebuie să ia sfârşit. Negocierile sunt parte a jocului politic. Partidele sunt mandatate la urne, de cetăţeni, pentru realizarea şi aplicarea programelor politice în baza cărora primesc încrederea acestora. Erorile şi deciziile greşite sunt sancţionate, de asemenea, tot la urne. Presiunile exercitate de Gabriel Oprea au generat efecte toxice pentru întreaga societate şi au subliniat vulnerabilităţile şi slăbiciunile celor mai importanţi lideri din conducerea statului. Dependenţa pe care au ajuns să o manifeste Băsescu, Ponta sau Iohannis faţă de o construcţie artificială, care nu a trecut niciodată testul alegerilor, este un motiv suficient pentru ca destructurarea UNPR să devină un obiectiv de interes naţional. Locul rezervat acestei construcţii trebuie să fie doar lada de gunoi a istoriei. Punct şi de la capăt !

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

11 Comentarii

Radu Mircea
5.02.2016, 19:47:11

# Cam tirziu doamna Boboc . Gheneralu' deja sa agatat de protzapul lui Dragnea si vor avea candidati comuni la parlamentare . Inca odata a fentat elctoratul . Si apoi traseistii lui s-ar sinucide politic daca UNPR -ul ar candida singur .

+1 (3 voturi)
Constantin Pavelescu
6.02.2016, 04:08:49

@Raluca Boboc. Cred că este prea mult spus că „UNPR a fost o creație a lui Băsescu”. Din cîte știam, UNPR nu a fost o creație directă a lui Băsescu. Am putea cel mult să spunen că a fost una indirectă, cumva „prin ricoșeu”. Că n-a fost una inventată în mod deliberat de Băsescu, ci s-a născut cumva prin forța unor împrejurări determinate de Băsescu, dar nu ca un obiectiv de-al lui Băsescu. Din cîte știu, în 2008, au apărut o serie de peneliști și de varaniști supărați de supraviețuirea „soluției imorale” chiar și după ce Monica Macovei susținută de Băsescu adusese pentru prima dată zdrăngănitul cătușelor în parlament. Lor li s-au adăugat în 2009 și cîțiva pesediști supărați de guvernul Boc 1 (paritar PDL + PSD). Toți ăștia s-au „răzvrătit” împotriva partidelor lor, nemulțumiți de lipsa lor de „fermitate” în raport cu Băsescu, pentru că acceptaseră alianțe de guvernare alături de PDL. Ăsta cred că a fost aportul inițial al lui Băsescu la formarea UNPR, unul pasiv și nedeliberat. Adică „toleranța” față de PDL și implicit față de Băsescu a constituit „casus belli” pentru care ăia care mai tîrziu au format UNPR și-au părăsit partidele. „Fugarii” s-au constituit în așa-numitul „grup al independenților”, care după refuzul lui Băsescu proaspăt reales de a accepta un guvern PDL - PNL, s-au și grăbit să uite că tocmai lipsa de „duritate” față de Băsescu i-a îndepărtat de partidele lor și s-au repezit în decembrie 2009 să facă la rîndul lor alianță cu PDL pentru a intra la guvernare în guvernul Boc 2 cu doi miniștri, Oprea la apărare și Diaconescu la externe. După ce „independenții” ăștia s-au tocmit să intre la guvernare cu PDL alături de UDMR, la puțin timp au renunțat la denumirea de „Grupul Independenților” și s-au constituit în partid zicîndu-și UNPR. În condițiile astea, rolul lui Băsescu în formarea UNPR poate să fie cel mult unul indirect. Cel puțin asta-i varianta oficială d-nă Boboc, că ce s-a pus la cale prin dosul ușilor închise -adică acolo unde se iau adevăratele hotărîri, n-am nici eu de unde să știu, cum probabil că n-aveți nici dv de unde să știți, așa că nu ne mai rămîne decît să speculăm. Iar dacă Băsescu în cartea lui de memorii despre care spunea că are s-o scoată în primăvara asta nu ne va spune mai multe decît ceea ce știm deja, nu prea cred că vom avea vreo altă șansă de a mai afla vreodată ceva în plus.

+1 (3 voturi)
Adrian Paul
6.02.2016, 09:21:29

@Raluca Boboc, haideti sa ne imaginam ca UNPR nu ar fi existat, nu credeti ca se gasea alt partid care sa-i ia locul, sau alti oameni care sa le ia locul? In locul UNPR care nu are de loc legitimitate, erau cei de la UDMR care aveau doar legitimitate regionala, si aia doar din partea etnicilor maghiari, pentru ca romanii nu i-au votat, deci practic, legitimitate spre zero(inclusiv datorita faptului ca regiunile controlate de ei se intrec in lupta pentru saracie cu cele din Moldova). Deci pana la urma, nu e vorba de UNPR sau de UDMR, pentru ca in locul lor putea fi orice alt partid de genul PPDD, PSRO, ALDE, etc. Problema in Romania e ca nu avem de loc oameni politici si ca actualii politicieni sunt nuli, iar speranta ca lucrurile se vor schimba fara sa facem noi, populatia ceva dramatic/violent(ma refer la o revolutie) e o naivitate foarte mare. Timp de 25 de ani, acesti "oameni" politici ne-au demonstrat ca se vor agata de putere cu orice pret, si ca in spatele cortinei, se au ca fratii, au afaceri impreuna(cum au/aveau afaceri impreuna domnul marko Bela si domnul gh. Funar). Incetati sa fiti naivi pentru ca pana nu se va schimba celebra "paradigma" politica, vom fi in continuare luati de prosti, cu aceasi atitudine ostentativa. TLC!

+1 (1 vot)
Bănăţanu v.2
8.02.2016, 00:44:38

Acești „oameni” politici se vor agăța mereu de putere, atâta vreme cât au votul nostru, domnule Adrian. Ce revoluție mai așteptați când avem ștampila în mână? Dacă majoritatea votează cu PSD, asta e: minoritarii nu au decât să se supună...

Moise Cosmin
7.02.2016, 13:36:52

" In laboratoarele Cotroceniului.." Mama, da destept il credeti pa Base! Ii faceti publicitate sau sunteti asa de idioti incat il credeti in satre sa faca ce spuneti voi! Pai daca este asa bun, cred ca un nou mandat, precum Putin, i-ar fi la indemana!

-1 (1 vot)

Vezi toate comentariile (11)

Modifică Setările