Dezbatere electorală fără candidaţi

Prin actuala campanie electorală prezidenţială s-a demonstrat faptul că se pot câştiga alegerile fără niciun efort din punct de vedere politic, fără emoţii, fără dezbateri, fără idei. O astfel de campanie electorală prezidenţială absentă nu s-a mai văzut şi nici întâlnit în toată istoria post-decembristă românească.

Campania electorală prezidenţială din 2019 a rămas doar cu numele, fiind anostă, austeră, la nivel de imagine, lipsind ideile şi confruntările democratice dintre candidaţi.

Ce ar putea fi spus când cei doi candidaţi intraţi în turul al doilea al alegerilor prezidenţile se evită unul pe celălat şi nu participă la jocul democratic pentru câştigarea luptei politice, pentru cea mai înaltă funcţie în stat? Când nu ai nimic de spus, nici nu are cine să te audă. Lipsa dezbaretilor electorale televizate reprezintă cel mai mare pericol pentru o democraţie modernă, deoarece se pot eluda teme importante despre ceea ce a fost şi ceea ce urmază se se întâmple în politica internă şi externă a României.

Din toată ecuaţia alegerilor prezidenţiale a lipsit cetăţeanul, adică alegătorul, cel care deţine puterea politică, pe care o transferă, în ziua votului, reprezentanţilor. Candidaţii, mai nou, se adresează doar cetăţenilor, refuzând să-şi transmită mesaje directe şi astfel să li se testeze abilităţile de lider sau de şef de stat.

Lipsa dezbaterilor reprezintă un precedent greu de imaginat pentru Republica noastră semi-prezidenţială, unde preşedintele ţării este ales direct de către cetăţenii cu drept de vot înscrişi în listele electorale permamente ale AEP.

Mai e nevoie de democraţie când lupta politică dintre candidaţi este ocolită din raţiuni electoraliste şi politicianiste?

Strategia eludării dezbaterilor electorale creează şi păstrează avantajul candidatului cu cele mai mari şanse de victorie, Preşedintele în funcţie Klaus Iohannis, însă algerile prezidenţiale din 2014 au demostrat faptul că cel cu şansa a doua a triumfat. Spre exemplu, în 2014,  în primul tur de scrutin, niciunul dintre candidaţi nu a obţinut majoritatea voturilor cetăţenilor înscrişi în listele electorale permamente. Rezultatele procentuale ale urnelor, pentru cei doi competitori electorali intraţi în turul doi al alegerilor prezidenţiale, au fost: Victor Ponta 5.264.383 voturi şi un procent de 45.56% din electoratul prezent la urne, iar câtigătorul celui de-al doilea tur de scrutin Klaus Iohhanis a obţinut  6.288.769 voturi şi un procent de 54,43%. De menţionat este faptul că Victor Ponta a pierdut alegerile în al doilea tur de scrutin la o difereţă de 1.000.000 de voturi.

Democraţia este regimul cetăţenilor, care îşi aleg reprezentanţii prin vot, însă confruntarea clasică de idei dintre dintre candidaţi este mută în lipsa dezbaterilor.

Cine comunică, politicienii sau specialiştii?

Probabilitatea ca o campanie electorală să fie realizată doar pe internet este destul de mare, de acum încolo. Astfel, dezbaterile televizate nu au existat, iar toată campania electorală prezidenţială s-a mutat în mediul on-line, internetul fiind inundat cu reclame şi filmuleţe electorale foarte scurte, dar agresive, pe paginile ziarelor şi pe reţeaua de socializare Facebook, care a devenit principalul agent electoral al partidelor politice.

Ca şi în 2014 şi în 2019, actorul nepolitic, cu rol deteminant în campania electorală şi în stabilirea învingătorului, l-a avut reţeaua de socializare Facebook, transformată într-o veritabilă gherilă digitală, prin care cetăţenii cu drept de vot, din ţară şi străinătate au fost mobilizaţi, prin diferite mesaje tematice ale candidaţilor, elaborate de staff-urile profesionite, angajate.

Comunicarea, prin precedentul creat de eludare a dezbaterilor şi confruntărilor de idei politice, nu va mai reprezenta atributul candidaţilor, ci al strategilor profesionişti de campanie, tehnicienilor, care concep şi transmit mesaje în locul candidaţilor.

Democraţiile moderne acceptă critica şi confruntarea de idei, acestea fiind condiţiile unei culturi civice, în sensul lui Almond şi Verba.