Dilema alegătorului român: să rişte sau să aleagă hoţii consacraţi?

De 23 de ani de când sunt ziarist, n-am pomenit aşa o campanie în surdină. Ce-i drept, programe nu s-au dezbătut niciodată asiduu, dar actorii măcar se atacau reciproc pe te miri ce false teme. În anul de graţie 2016, am atins culmea: nici programe, nici manipulări şi nici acuzaţii sforăitoare! „Nu vota! Sistemul veghează!” (precum FNI odinioară) e chintesenţa nerostită a acestei campanii.

De ce? Secretul lui Polichinelle. Pentru că o prezenţă masivă la vot ar dezavantaja PSD&sateliţii, copilul politic al lui Băsescu cu Udrea - PMP - şi chiar şi PNL, partide care, împreună, personifică Sistemul. Sub aceste acronime şi a altora azi dispărute, cum ar fi UNPR, PRM, PP-DD, PUNR etc., s-au vânturat mercenarii Sistemului care şi-au împărţit România după bunul lor plac după 89. Iar istoria recentă ne-a demonstrat cu vârf şi-ndesat că, în spatele divergenţelor mimate, cu toţii sunt membrii Lojei masonice mioritice „Minte şi Fură“.

Cioloş şi Nicuşor Dan - USR sunt, practic, noii veniţi în tabloul general al alegerilor din 11 decembrie. Şi, sincer, niciunul dintre ei nu pare să fie alchimistul providenţial care să transforme peste noapte mocirla politicii şi administraţiei româneşti în gazon englezesc.

Ca premier, Dacian Cioloş s-a arătat, în unele ocazii, ezitant. Câteodată fără soluţii, altădată nedispus să se implice tranşant în probleme spinoase. Cu amendamentul unei realităţi trecute sub tăcere: lipsit de susţinerea unei majorităţi parlamentare, a guvernat sub ameninţarea demiterii cabinetului prin moţiune şi, din aceleaşi motive, nici nu putea să spere că poate promova vreo lege de substanţă! Se poate spune că, în anul petrecut la Palatul Victoria, Cioloş a gestionat România, nu a impus politici noi. A încercat câte ceva, ţinând de normalitate, dar în problemele fundamentale nu a intrat, mai ales că nici nu avea instrumentele necesare.

Nici Nicuşor Dan şi USR-ul lui nu-s Isus şi apostolii binelui absolut. Evident, partidul nu are o doctrină clară, dar vă provoc să-mi spuneţi un singur partid care are doctrină. Mă refer la ce fac, nu la ce zic că fac. Greu de încadrat doctrinar, USR-ul e mai curând o colecţie de persoane cu rezultate în zona acţiunilor civice, de ong-işti diverşi sau corporatişti.

Cam ăsta e tabloul peisajului politic înainte de alegeri, iar la întrebarea „eu cu cine votez?”, răspunsul e simplu, în ciuda situaţiei încâlcite: 1) Dacă eşti mulţumit sau resemnat cu ceea ce a fost până acum - votează cu Sistemul, adică oricare din cei enumeraţi mai sus. 2) Dacă nu - cu noii veniţi, fie că vorbim de USR, fie de vreun independent de încredere. Şi nu uitaţi că, atunci când nu votezi, de fapt girezi tot oastea de strânsură a Sistemului, ai căror 4-5 milioane de complici şi asistaţi sociali pot să reprezinte 80% din sufragii sau doar 30% în cazul vreunei neaşteptate prezenţe masive la vot.