Din fişa postului lui George Maior, director SRI

Şeful SRI, George Maior, transmite mesaje sibilinice. Ceea ce este normal, mesajul criptat intrând în fişa postului acestuia. Nu mulţi au însă codul pentru a sparge mesajul şi a decripta naraţiunea şefului serviciului intern de informaţii care descrie în cuvinte puţine şi în enigme existenţa unor presiuni, comploturi şi chiar riscuri pentru România.

Din nou e firesc: un serviciu secret are evident mai multe informaţii decât un cetăţean obişnuit, şi cu cât pare că are mai multe, cu atât îi creşte puterea.

O parte din forţa unui serviciu vine din aşa-numita aură, adică din percepţie, din ce se presupune în legătură cu acea instituţie. Recentele acuzaţii de poliţie politică al căror obiectiv pare să fie schimbarea şefilor serviciilor de informaţii – pe care unii lideri ai USL o consideră firească după alternanţa la putere, deşi nu este deloc aşa – au probabil ca efect pervers creşterea puterii serviciilor. Răufăcătorii vor spune că dacă liderul X sau preşedintele Z e ascultat, atunci există o şansă mare să fie şi ei interceptaţi, chiar dacă în realitate niciuna dintre supoziţii nu e adevărată. Dar aşa funcţionează „aura“.

George Maior a renunţat în ultima serie de apariţii publice la detestabila limbă de specialitate nespecifică lui şi a avertizat asupra existenţei unei stări de fapt pe care o consideram apusă. Că în spatele democraţiei, cu reguli şi proceduri, alegeri şi instituţii, există grupuri fără legătură cu voinţa alegătorilor şi doar parţial cu interesele politicienilor care vor să facă jocurile, ce urmăresc să modeleze politica potrivit intereselor lor economice sau de putere. Democraţia, alegerile, separaţia puterilor în stat au în mâinile acestora consistenţa plastilinei.

Pe de altă parte, teoria maşinaţiunilor oculte, care face parte din descrierea postului domnului Maior, dar probabil şi din ADN-ul naţional, este specifică societăţilor în care puterea şi politica funcţionează în spatele unui zid de beton armat şi nu de sticlă limpede şi transparentă. Or, sediul puterii democratice trebuie să fie din sticlă, iar atunci nici societatea nu se va mai simţi ca o cetate asediată din interior şi din exterior, ci mai încrezătoare în propriile ei forţe creatoare.  

Exista un mesaj în naraţiunea criptată a lui George Maior care nedumereşte în cel mai înalt grad. Se referă la alegerile prezidenţiale din 2014, şeful SRI sugerând în „România liberă“ că există centre de putere care vor să folosească serviciul în bătălia prezidenţială din 2014. Care bătălie? Dacă priveşti dinspre februarie 2013, problema prezidenţialelor pare închisă. Crin Antonescu şi-a aliniat partidul, iar candidatura lui va fi susţinută, conform tuturor asigurărilor, de către PSD. PDL nu pare capabil să-şi negocieze nici măcar şeful de partid. Prezidenţiabilul natural, Emil Boc, nu are şanse să-l învingă pe Crin Antonescu, resentimentele împotriva politicilor guvernelor sale fiind încă foarte puternice, şi nici Clujul nu e România. Doar Dan Diaconescu rezistă, dar fără OTV şansele lui sunt limitate şi nici nu se încadrează în portretul-robot al grupului de presiune schiţat de George Maior. Şeful SRI face trimitere, cel mai probabil, la Dan Voiculescu şi oamenii din jurul acestuia, grup care-l susţine pe Crin Antonescu.

Să ai singurul candidat în bătălia prezidenţială şi să faci presiuni asupra SRI ca să se implice în favoarea lui, arată cam câtă încredere în victoria lui Crin Antonescu există în tabăra acestuia.