Din ONG-urile domnului Soro, ăsta... Cioloş

Planurile lui Dacian Cioloş pentru dreapta sunt cât se poate de serioase. Întrebarea este cât acceptă o sumă de partide vlăguite de scandal intern şi fără conducere opţiunea pe care le-o pune pe masă.

Nu cred că a apărut ştirea aceasta în România, dar e despre consecinţele tehnologiei inteligente, ceva uşor SF în România. Poate ştiţi că Amazon are un asistent virtual care răspunde la comenzi vocale - similar cu Siri de la Apple şi care se numeşte Alexa. 

Acum imaginaţi-vă că o fetiţă discută cu respectivul gadget şi îi spune că şi-ar dori o casă pentru păpuşi. Ce poate înţelege inteligenţa artificială? Că trebuie să comande un astfel de produs de pe site-ul mamă Amazon. 

Acum imaginaţi-vă că povestea devine ştire într-un oraş american, în care mulţi oameni şi-au cumpărat respectivele device-uri, şi că, la o oră de maximă audienţă, pe televizoarele care sunt controlate de aceste device-uri, prezentatoarea ştirii spune cât de draguţă i s-a părut fata care spunea „Alexa, mi-aş dori o casă de păpuşi”. 

S-au înregistrat sute de comenzi. Povestea e drăguţă, ştirea e pe bune. 

Înapoi în România, Dacian Cioloş anunţă lansarea unui ONG care să ajute partidele din opoziţie. Conform ştirii, această iniţiativă ar pune „la dispoziţia USR şi altora” resursele necesare pentru a-şi desfăşura activitatea politică - adică expertiză, suport şi direcţie politică. 

Ştirea este surprinzător de seacă, doar în Jurnalul Naţional am găsit sintagma USR şi PNL, în rest s-a menţionat doar USR-ul, care pare să fi primit în mod pozitiv iniţiativa fostului premier. Ceva îmi spune că subiectul nu ar viza neapărat aceste partide, ci o sumă de idei în spatele cărora orice doritor, actor politic, să se înscrie. 

Nu a trecut multă apă pe Dâmboviţa şi PNL a reacţionat, întâi prin vocea deputatului Mihai Voicu, care s-a exprimat liber prin „nu, mersi”, iar apoi prin vocea preşedintelui de partid, doamna Turcan, care a anunţat că va purta „o întâlnire instituţională” cu domnul Cioloş. 

Fostul premier va trebui să vină măcar cu un capsator la el, dacă nu un xerox întreg, o ştampilă şi o cerere în triplicat pentru a se înţelege cu doamna în cauză, la ghişeu. Şi domnului Voicu i-aş arunca o ironie, că de la subiectul Parlamentului unicameral şi declaraţia domniei sale, ca n-ar dărâma pentru Băsescu ce a construit Cuza, a cam slăbit în calitatea retoricii. Au trecut câţiva ani buni. Dar aberez.

Ideea că domnul Cioloş ar avea un viitor fără PNL, fără politica din România şi fără torentul de pour-vous-uri care ar fi curs peste leadership-ul liberal, în scenariul câştigării alegerilor, pur şi simplu doare.

Sunt două aspecte în toate aceste declaraţii şi anunţuri de etapă.

Primul este că Dacian Cioloş încearcă să-şi construiască un soi de moştenire sau legacy, complet normal dintr-o perspectivă europenizată. Ideea pornirii unui ONG, nu foarte diferit, precum nota şi Alfred Bulai, de domnii Constantinescu sau Geoană este într-adevăr comună liderilor politici care bat în retragere. Şi foştii preşedinţi americani construiesc biblioteci. La noi n-ar avea sens, dar există moda de iniţiere a unor curente politice noi, tot prin intermediul ONG-urilor. Chiar şi cu negările fostului premier, un rol activ tot ar avea în politica zilnică un astfel de construct.

De altfel, micile răutăcisme liberale la adresa domniei sale sunt mai degrabă precum reproşurile unei amante abandonate: nedrepte, pentru că încă suferă. 

Ideea că domnul Cioloş ar avea un viitor fără PNL, fără politica din România şi fără torentul de pour-vous-uri care ar fi curs peste leadership-ul liberal, în scenariul câştigării alegerilor, pur şi simplu doare. Nu se ia în considerare sau nu se recunoaşte jocul aproape continuu de infidelitate între om şi partid, de ambele părţi, dar început de PNL. Bineînţeles, la momentul actual, e doar de interes academic cine a început.

În al doilea rând, ignorând pentru moment USR-ul, PNL şi-ar dori o scăpare din situaţia dată, instituţional vorbind, bineinţeles. De aceea a şi ales să-i facă reclamă domnului Cioloş, mărind impactul ştirii în mass-media prin băgarea în seamă. Reacţia liberalilor trădează chiar un soi de inteligenţă neaşteptată, mai ales de la conducere. 

Fetiţa spune că vrea casa de păpuşi, prezentatoarea spune că i s-a părut draguţă declaraţia că vrea o casă de păpuşi. Să vedem în câte case ecoul spuselor reacţionează inteligent. Dacă domnul Cioloş îşi doreşte doar un soi de „legacy” de mâna a doua, o aparenţă adică, s-ar putea ca proiectul să moară în faşă chiar de la anunţ. 

Dacă, însă, continuă pe temă şi se gândeşte serios la o candidatură la prezidenţiale, că despre asta vorbim, eventual la o soluţie politică sau unificatoare pentru dreapta care să-i dea aripi, atunci lucrurile stau mult mai interesant.