Din punct de vedere constituţional şi matematic, 1 + 1 = 2

La prima vedere, se poate considera că nu este nevoie a defini prin Constituţie ceea ce este evident: o familie nu poate fi formată decât dintr-un bărbat şi o femeie care acceptă să aibă o viaţă împreună, cu toate greutăţile şi bucuriile de rigoare, în vederea procreării. Familia nu este o simplă întovărăşire de moment, ci o alegere responsabilă cu scopul de a lăsa urmaşi.

Multe cupluri astăzi consideră, în mod eronat, că pot întemeia o familie şi să ducă în continuare o viaţă plină de libertăţi neângrădite, amânând sau chiar negând cu totul nevoia de a avea copii, după cum părinţii divorţaţi care trăiesc alături de copiii lor se consideră a fi în continuare o familie, când de fapt nu mai reprezintă decât un rest de familie.

Suntem într-un moment în care înţelegerea termenului de « familie » crează dificultăţi. Însă aceste dificultăţi sunt generate de cei care creează şi întreţin deliberat confuzie. Nu există niciun argument raţional pentru a te opune persoanelor de acelaşi sex care doresc să convieţuiască - fiecare are dreptul la libertate maximă câtă vreme nu interferează cu libertatea şi credinţa celuilalt. A considera o asemenea uniune consensuală (termenul ales de Codul civil este foarte inspirat) drept familie înseamnă însă a schimba sensul unei noţiuni care a convieţuit şi convieţuieşte în continuare foarte bine atât cu modernitatea, cât şi cu epocile care au precedat-o. De ce s-ar schimba acest sens acum ? Doar pentru că persoane de acelaşi sex doresc să aibe toate drepturile unei familii, să adopte copii şi să îngrădească astfel dreptul copilului de a avea o mamă şi un tată drept părinţi ? A recunoaşte familia drept căsătorie între persoane de acelaşi sex înseamnă, atunci când o asemenea familie adoptă copii, a denatura şi îngrădi drepturile copilului. Complementaritatea rolurilor din orice familie faţă de copii se transformă în concurenţă nefastă şi nefirească.

A afirma că 1 + 1 fac 2 este uneori un act de curaj. Ateismul promovat în timpul regimului comunist a încercat să ne înveţe că 1 şi cu 1 fac 3 sau orice altceva în afară de 2. Un mecanism asemănător de pervertire a adevărului evident se manifestă şi astăzi, însă cu mijloace mai sofisticate. Cei care susţin că familia poate fi formată din persoane de acelaşi sex încearcă a şterge din dicţionare definiţia care a făcut ca, de exemplu, poligamia să fie considerată în afara normei. A spune că 1 + 1 egal 2 este considerat, în unele cazuri, un semn al lipsei de imaginaţie, al inadaptării, al obscurantismului.

Amendamentul votat în Comisia de revizuire prin care familia este bazată pe căsătoria între un bărbat şi o femeie este o dovadă de curaj şi de asumare a unor valori. În favoarea acestui amendament s-au exprimat în scris câteva zeci de mii de cetăţeni care s-au făcut astfel auziţi. Faptul că aceştia au fost susţinuţi de BOR şi de reprezentanţii altor confesiuni, precum romano-catolicii, arată că a avut loc o întâlnire firească şi necesară între societatea civilă, culte religioase şi reprezentanţii naţiunii din Parlament. O întâlnire care ar trebui să fie regula şi nu excepţia.

Comisia de revizuire a considerat că este util a extinde definiţia non-discriminării şi în ceea ce priveşte orientările sexuale. S-a ajuns astfel la a repeta art. 21 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. De ce era necesar să traducem ceva care oricum se aplică şi în sistemul nostru de drept, de când Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare ? Adepţii definirii familiei drept căsătorie a persoanelor de acelaşi sex s-au grăbit să afirme că astfel acestea devin posibile, fiind suficient doar a contesta Codul civil la Curtea Constituţională. Dacă ar fi aşa, de ce activiştii din Franţa care doreau schimbarea felului de a defini familia nu au invocat Carta Drepturilor Fundamentale în faţa Consiliului Constituţional ? De ce şi-au îndreptat atenţia asupra schimbării explicite a felului în care normele de drept definesc familia ?

Prezenţa unei referiri la interzicerea discriminării pe motive de orientare sexuală în Constituţie va face ca susţinătorii ideii potrivit căreia familia poate fi formată şi din persoane de acelaşi sex să nu poată argumenta că prin această interdicţie s-ar produce vreo discriminare. O eventuală contestaţie la Curtea Constituţională având ca obiect definirea familiei potrivit amendamentului menţionat, contestaţie care să se bazeze pe o asemenea argumentare, nu ar avea astfel câştig de cauză.

În 2003, renunţarea la armata obligatorie a făcut ca o bună parte din electorat să participe la referendum. Va juca acelaşi rol amendamentul la Constituţie care defineşte familia ?