Politică

articolul anterior articolul urmator

Din vremea lui Caragiale: „Cetăţeanul turmentat” în secolul XXI

12
7 Oct 2016 15:49:21
Carmen Zamfirescu

Deşi nemuritorul I.L.Caragiale, vestitul nenea Iancu, a creat memorabilele sale piese de teatru la finalul secolului al XIX-lea, actualitatea lor se observă şi astăzi.

Nenea Iancu a încercat să prindă ceva şi din secolul XX, dorind să candideze pe un post de parlamentar, însă tocmai el, creatorul „cetăţeanului turmentat” nu a reuşit să fie ales. Dezamăgit, nenea Iancu a decis să îşi trăiască ultimii ani din viaţă la Berlin. Poate că ştia el de ce...

Să ne închipuim că şi azi, înainte de alegerile parlamentare din anul 2016, cetăţeanul turmentat al mileniului III se plimbă pe străzile unui oraş de provincie. Are drept de vot, dar nu ştie cu cine trebuie să voteze. Are prieteni destui, dar parcă acum, de când cu alegerile parlamentare, zi de zi, e tot mai abordat de alţii. Abia dacă mai poate ţine seama orelor petrecute în cafenelele urbei.

Într-o zi, nişte amici, „apropitari” ca şi el, deşi asta nu mai este o condiţie, votul fiind universal, îl întâlnesc:

            -Onorabile, hai cu noi la o bere! La un vin!

            -Câte ceasuri să fie?

            -E trecut de 4, în curând or să fie gata şi micii care sfârâie pe grătar!

Şi omul nostru, alături de amicii săi se îndreaptă spre restaurant, unde discuţia curge în voie.

            -Şi, ia ziceţi stimabililor, pe cine votăm?

            -Nu ştim, acum mergem la întrunire, după ora şase.

            -La cine?

            -La de ai noştri stimabile, lasă nu îţi face griji! Sănătate! Noroc!

Şi ospătarii grijulii umblă cu platouri de mici, carafe cu vin şi se face ora şase.

Grupul vesel merge la întrunire. Acolo, bietul cetăţean vede cum prietenii săi mai mult se ceartă decât s-ar înţelege cu „ai noştri” de care vorbeam. Singura plăcere e a altor câteva pahare de vin care se golesc la discuţie. Amicii se grăbesc să iasă, cetăţeanul turmentat vrea să se bucure şi de ultimul pahar.

            -Bine, onorabile, te aşteptăm la ieşire. S-a întunecat deja şi căutăm un taxi.

În grabă, din paltonul unui comesean pică un răvaş, pe care cetăţeanul îl ia şi îl pune în buzunarul de la piept, cu gândul ca să îl restituie amicilor.

Ajungându-i din urmă, cetăţeanul turmentat, la ieşire nu se poate stăpâni să nu întrebe:

            -Şi noi cu cine votăm? Ai noştri după cum văd...

            -Lasă onorabile, că găsim noi! Trebuie să mergem şi la alţii, nu or fi ei singuri! Nu prea ţin cu „enteresul” naţiei şi al poporului! Vino cu noi, mergem să mai vedem nişte amici.

            -Nu, am uitat să vă spui că am bilete la reprezentaţie! O piesă nouă la teatru!

            -Iubeşti cultura stimabile! Bravos!

            -Păi dacă de votat nu am aflat cu cine, măcar de cultură să ne îngrijim!

Cetăţeanul nostru turmentat se decide să meargă pe jos până la teatru. Piesa începea într-o jumătate de oră. Cetăţeanul îşi aduse aminte că rămăsese cu răvaşul găsit şi decise să meargă lângă un stâlp electric să vadă ce era scris pe bilet:

            -Hopa! Numere şi numere de telefon, iniţiale, probabil de la amici... mare pagubă nu cred să fie.

Seara, cetăţeanul nostru se aşează în loja unde mai era deja şi o doamnă. Până la ridicarea cortinei, mai este timp pentru galanterii. Doamna pare dispusă să accepte conversaţia cetăţeanului nostru. Trebuie să precizez cititorilor că doamna devenise de curând moştenitoare a unor acţiuni la diverse companii. Se pare că tocmai compania unui partener de discuţii îi lipsea. Discuţia curge, iar la final, amicul nostru aruncă ultima întrebare, în fapt aceea care îl preocupa de mult timp:

            -Stimată doamnă, noi cu cine votăm?

            -Nu ştiu încă, spuse doamna, mai avem timp să vedem ce promit şi unii şi alţii.

Pentru că timpurile s-au schimbat, iar comunicarea dintre oameni a evoluat ambii parteneri fiind singuri, au decis ca peste o săptămână să se întâlnească din nou, la următoarea piesă.

După amiaza următoare, după ce toţi au terminat lucrul, amicii s-au decis să iasă la promenadă. Cetăţeanul turmentat, destul de vesel, întrucât avusese timp să guste o halbă două, îi vede şi îşi zice să meargă pentru a lămuri povestea biletului.

            -Ei, stimabililor, iar cu politica?

            -Da, stimabile, azi mergem la alţi amici, dar nu ştiu ce am făcut cu un bileţel unde notasem telefoanele unora dintre aceştia.

Cetăţeanul turmentat fu lovit de o senzaţie de iluminare. Găsise explicaţia biletului. Se decise să îl ţină cu sine, deoarece aici era cheia răspunsului aşteptat.

Fiecare prieten punea cap la cap însemnările, astfel că timp de o săptămână onorabilul nostru cetăţean putea tăia numărul şi iniţialele de pe bileţel. Nu mică îi era mirarea că amicii la care mergeau erau exponenţii unor idei asemănătoare deşi se dădeau adversari în dispute şi îşi aruncau vorbe grele. Cetăţeanul turmentat deja înainte de a gusta un strop de băutură vedea cum două trei partide „onorabile” dirijau o reţea de partiduleţe de tavernă, de cafenea sau chiar de tarabă, care mai de care mai pompos intitulate. Săptămâna trecea şi număr după număr dispăreau sub tăietură fără ca amicul nostru să înţeleagă cine îi va da răspunsul.

De vreo două zile, amicii erau supăraţi. Nici unul nu îşi amintea un număr de telefon şi pace! Căutaseră în serviete, în sertarele birourilor, în hârtiile de acasă. Cetăţeanul turmentat îşi pusese speranţa în acel ultim număr, însă nu ştia cum să facă. Dacă el suna, putea să fie dat deoparte, întrucât nu avea „recomandaţie”. Dacă dădea biletul amicilor se putea crede că o făcuse deliberat şi atunci nu mai putea desluşi misterul ultimului număr şi al iniţialelor care îl însoţeau pe bilet.

A sosit şi ziua reprezentaţiei. Doamna înveştmântată elegant în mantoul călduros de toamnă se întâlni în faţa teatrului cu amicul nostru, cetăţeanul turmentat. Ambii veniseră mai devreme şi timp până la începutul piesei mai era berechet.

Gustul unei cafele calde era ispititor pentru amândoi, aşa că amicul aşteptă din nou momentul întrebării de final:

            -Stimată amică, aş vrea să vă întreb, noi cu cine votăm?

            -Stimate amic, cred că ar fi o idee să ne încercăm şi noi norocul, cumva independent. Stare materială cred că avem şi eu şi dumneavoastră, un pic de minte limpede mai avem după imitaţiile de planuri politice pe care le afişează onorabilii politicieni, când la radio, când la televizor, când pe internet, timp mai este!

            -Ce dreptate aveţi! Dar puteţi să îmi daţi şi mie numărul de telefon?

Doamna scoase o carte de vizită din poşeta asortată cu mănuşile, botinele de toamnă, precum şi cu şalul de la gât.

Domnul mulţumi, cei doi merseră la loja de unde au urmărit piesa. După ce a condus-o pe prietena sa la taxi, cetăţeanul turmentat a zis că seara târziu putea mânca o friptură şi bea o baterie de vin.

După ce se delectă cu mâncarea şi băutura, întrebarea îi stăruia obsedant în minte. Eu cu cine votez? Pusese cartea de vizită a doamnei la un loc  cu răvaşul misterios a cărui căutare devenise o provocare a amicilor săi. Aici stupoare! Numărul de telefon al doamnei şi cel de pe bilet, ca şi iniţialele coincideau! Cetăţeanul turmentat avea astfel cheia spre a găsi răspunsul care îl frământa! El nu ştia cu cine să voteze, doamna de la teatru voia să candideze. De asta căutau amicii o protecţie? Un drum spre ascensiune?

            -„Ştraşnică mai este şi politica asta! Unii o mănâncă pe pâine şi o sting cu un pahar de vin, alţii fac mutări peste mutări de parcă ar trăi pe o tablă de şah!” îşi zise cetăţeanul turmentat.

*

Trebuie să mai scriu, în final, că întâmplările la care se referă aceste rânduri reprezintă o ficţiune. Orice asemănare cu fapte, locuri şi personaje din realitate este pur întâmplătoare.

De aceea, dragi cititori, morala o las pe seama dumneavostră să o înţelegeţi cum doriţi.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

12 Comentarii

iar PETRE GRIGORESCU
7.10.2016, 19:40:25

Sărmani intelectuali, unii cică scriitori şi tot felul de alţi artişti, Aţi rămas Complet şi Totalitar Blocaţi în TIMP ! Cel puţin, „blocaţi” ! îngăduitor, „în timp” ! Tot o daţi în sus şi în jos cu Caragiale şi „cetăţeanul turmentat” Disimulînd-Transformînd-Manipulînd ASTFEL Crunta Realitate, istoria, literatura şi Adevărurile. „cetăţeanul turmentat” al lui Caragiale este un Uriaş EUFEMISM, cu totul şi cu totul depăşit în modul cel mai abominabil de Realiatea a 75 de ani de Comunism şi Post-Comunism, pe care Caragiale nu le-a cunoscute, nu le ştie, şi despre care Habar NU Are şi NU le va cunoaşte niciodată. În Schimb, VOI, O ştiţi Foarte Bine (sau măcar ar trebui!) aţi trăit-O, O trăiţi, O pipăiţi zilnic Şi TOT DEGEABA ! Aţi rămas blocaţi la nivelul „Cetăţeanului Turmentat” ca Vodă în Lobodă. În realitate Vă pre-Faceţi că nu vă daţi seama, şi POC, încă una cu şi despre „cetăţeanul turmentat”, că de ! oricum, nici nu se plătesc drepturi de autor şi nici nu deranjează Pi Niminea !

-1 (1 vot)
Utilizator Adevărul
8.10.2016, 16:35:57

Comentariu considerat abuziv.

Dix'n
7.10.2016, 22:37:09

Mă bucură nespus tema ficțiunii prezentată de d-voastră, stimată dnă Zamfirescu, și mărturisesc faptul că personajul principal îmi amintește un personaj cotidian reprezentat de subsemnatul :) Doar întrebarea cetățeanului turmentat ar face deosebirea între personaje: eu de obicei nu întreb „cu cine votăm?”, sau „cu cine votezi?” (eventual în glumă, sau doar pentru a aduce în discuție cuvâtul „vot”) Mărturisesc cu deosebită sinceritate că NU știu vreun personaj, candidat la alegerile parlamentare de anul acesta. Habar N-am!!! Ar trebui să mai votez? N-am niciun interes pentru a afla detalii pentru că, în zilele mele, sunt conectat la muncă, foarte multă muncă inginerească pentru dezvoltarea diverselor aplicații în companii private din occident: soft, concepte, definiții urmărind procese de dezvoltare ... de aici dețin și noțiuni de organizare „democratică” ... pentru că au fost inspirate după legi făcute în spirit democratic. Precum Nu cunosc detalii despre candidați sau despre alegerile parlamentare, în aceeași măsură fac mărturisirea sinceră că NU susțin pe cineva „din interes” oricine-ar fi: persoană publică sau simplu prieten. NU-mi plac interesele!!! Și, vorba aia, nici „lingăii”. Dacă vreodată aș fi fost înțeles astfel, în mod sigur nu a fost înțelesul potrivit, cel exprimat de mine în mod sincer. Mă exprim sincer pe diverse teme, de ex. pe tema educației, dar și glumesc pe alte teme prin scurte pamflete, satire (scurte ironii) lipsite de sens, de logică (expuse tocmai printr-un personaj imaginar, „aiurit”) ... o scriere „aiurită” pentru a obține un zâmbet (sper) din partea cititorului. Aceasta este intenția mea sinceră! Prin acele pamflete nu mi-am dorit să las de înțeles a „elimina” pe cineva din vreo competiție (habar nu am din care anume!), sau a susține pe cineva sau a reprezenta anumite interese. Niciodată!!! Democratic, doresc binele și susțin în textele mele un mediu social sănătos, atât cât pot, inginerește: lipsit de interese, neînțelegeri sociale sau neînțelegeri in politică (observ asta doar citind titluri din ziare). Câteodată titlurile cu citate agresive ale politicienilor, dar și unele comentarii (poate mult prea părtinitoare, tocmai prin multe argumente) creează, în mod public (așa cum ajung la mine), o atmosferă „grea”, insensibilă. S-ar putea spune că n-ar trebui să mă intereseze pe mine, cel din public. În 99% din astfel de cazuri, nu mă interesează! Pentru acel 1%, în mod oficial, îmi cer scuze dacă prin satira mea scrisă neprofesional, în locul unui zâmbet s-a înțeles vreun „atac” public la adresa anumitor persoane. Niciun motiv, niciun interes nu m-ar forța să aleg o astfel de abordare! Alteori, mi-a plăcut tema aleasă (de ex. cea în care se exprimau „întrebări naive”) sau altădată chiar n-am înțeles aproape nimic din text, de aceea am ales o abordare la fel de „naivă” sau „total debusolată”. Cu tot respectul, în fața d-voastră, îmi cer scuze pentru neînțelegere și neprofesionalism! A fost o abordare prost aleasă, neprofesională și prin urmare fac alegerea sinceră de a părăsi forumul (și oricare alt forum) pentru că mi-am dat seama că nu cunosc suficiente detalii pentru o abordare profesională a textelor mele. Cu multă considerație, în fața d-voastră, mă înclin, voie bună!

-1 (1 vot)
Ara Brandiana
8.10.2016, 00:19:40

Dar dumneata pe cine alegi si ce culegi? Ca noi, de ales tot alegem, dar de cules nu culegem nimic.

Ara Brandiana
8.10.2016, 00:01:30

Cred ca de data asta, Caragiale trebuie sa schimbe macazul: - Nu mai este un singur "cetatean turmentat" ci mai multi, foarte multi.' - Turmentatii nu mai sunt alegatorii ci alesii.

Vezi toate comentariile (12)

Modifică Setările