Dincolo de simboluri, problemele Europei

Privind la mobilizarea fără precedent de la Paris mă întreb: cât va dura acest marş? Este el începutul unei relegitimări a europenismului?

Marşul de la Paris împotriva terorismului este un eveniment fără precedent în Europa şi nu numai. Era greu de imaginat că îi vom vedea vreodată pe liderii ţărilor din UE mărşăluind pentru aceeaşi cauză alături de lideri şi înalţi reprezentanţi ai ţărilor din Est şi, mai ales, alături de lideri din Orientul Mijlociu precum Benjamin Netanyahu şi Mahmoud Abbas. „Munca negativului” a dat acest rezultat. Terorismul, această formă de război a săracilor, laşilor şi demenţilor, i-a determinat pe politicieni să depăşească divergenţele şi să-şi manifeste solidaritatea.

            Spre deosebire de atentatele teroriste precedente din SUA, Madrid şi Londra, în atacul din Paris numărul victimelor a fost mai mic, însă reacţia responsabililor politici este mult mai puternică în aspectul ei simbolic. Va fi ea pe măsură şi după această ceremonie? Imaginea de astăzi a Europei unite va putea fi văzută şi mâine?

            Acţiunile teroriste din Paris au deschis o sumedenie de teme de discuţie ce sunt tot atâtea probleme ale Europei. Libertatea presei este o temă care, din păcate, riscă să oculteze adevăratele probleme ce au dus la actuala stare de lucruri în Franţa şi în UE. Vor reuşi liderii politici să treacă dincolo de această temă convenabilă şi să-şi recunoască eşecurile în gestionarea propriilor cetăţeni? De multă vreme, în Franţa, cetăţenilor musulmani li se permit tot felul de luxuri pe spinarea contribuabilului majoritar, pentru că politicienii au nevoie de ei la vot. Francezii albi muncesc, iar magrebienii fac copii. Aceasta este acum diviziunea muncii în Franţa. Şi nu doar acolo. În mod frecvent în diferite oraşe magrebienii dau jos cetăţenii din propriile automobile pentru a le incendia, iar poliţia asistă la acest spectacol fără să intervină. Iar presa, pentru libeertatea căreia astăzi se mărşăluieşte, tace sau declanşează campanii împotriva „barbarilor” din Est veniţi la muncă. De ce?  Pentru că esticii nu au drepturi politice, deci sunt nefolositori sub acest aspect.

            Teroriştii din Paris sunt cetăţeni francezi, crescuţi şi educaţi de statul francez, şi nu indivizi formaţi undeva prin munţii sterpi ai lumii arabe, mânând caprele cu aruncătorul de grenade în spate. Ţările occidentale sunt pline de astfel de cetăţeni al căror ideal este atacarea fundamentelor societăţii ce i-a produs, de astfel de „cai troieni” angajaţi într-un război pe care responsabili europeni se prefac că nu-l văd. Şi nu cu armele ironiei, ci cu arme de foc. Vor recunoaşte politicienii eşecul ideologiei „corectitudinii politice”, care transformă frumuseţea diversităţii într-o corvoadă a majorităţii, în obligaţia de a suporta şi a susţine financiar agresiunile „diferiţilor”?

            Europa este pe cale de a ieşi din criza economică, însă nu face eforturi de a ieşi din criza ideologică. Dovedesc acest lucru rezultatele alegerilor europarlamentare, ce au înregistrat o ascensiune a formaţiunilor cu mesaj menit să întoarcă Europa în perioada barbariei naţionalismelor extremiste. Partidele democratice nu mai reuşesc să mobilizeze, cultivând un electorat ce nu înţelege faptul că democraţia trebuie susţinută printr-un „plebiscit cotidian”, ca să recurg la sintagma lui Renan. Privind la mobilizarea de astăzi, mă întreb: cât va dura marşul de la Paris? Este el începutul unei relegitimări a europenismului?