Direcţia Blaga şi direcţia Tăriceanu

Peste două zile, liberalii se vor întâlni într-o şedinţă a Consiliului Naţional. Este o întâlnire foarte importantă, care va hotărî direcţia partidului, cel puţin până la alegerile europene. Aceste alegeri vor avea o relevanţă politică specială întrucât rezultatul lor va influenţa strategiile partidelor pentru alegerile prezidenţiale.

Obiectivul PNL este, fără îndoială, revenirea pe prima poziţie în topul partidelor sau măcar impunerea ca principală forţă politică a opoziţiei şi asigurarea intrării lui Klaus Iohannis în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale. Nu în ultimul rând, europenele permit un acces la resurse consistent, posturile de parlamentari europeni fiind foarte bine plătite.

Întâlnirea lui Ludovic Orban cu Crin Antonescu ar trebui interpretată în cheia europenelor. Antonescu e interesat de un nou mandat pentru soţia sa, Adina Vălean, iar Orban de susţinerea publică a lui Antonescu. De asemenea, întâlnirea pedeliştilor, realizată la cererea lui Vasile Blaga, înseamnă revenirea lui Blaga în prima linie a partidului şi exprimarea făţişă a dorinţei pedeliştilor de a obţine partea lor din lista pentru europarlamentare. Gruparea pedelistă este extrem de influentă în partid. Sprijinul politic acordat de acest grup lui Ludovic Orban este condiţionat, evident, de o împărţire echitabilă a caşcavalului. Dar nu numai de atât.

Pentru Orban, implicarea lui Blaga şi a oamenilor lui ar fi o veste bună câtă vreme aceştia nu i-ar contesta autoritatea şi nu ar dori schimbarea lui de la conducerea PNL. Nu este deocamdată clar dacă Orban va obţine sprijinul pedeliştilor, dar este destul de evident că acest sprijin nu ar putea fi decât unul condiţionat şi limitat în timp (până la alegerile europene). Orban trebuie să-i înfrângă, în acelaşi timp, pe peneliştii - conduşi de Buşoi şi Petrache - care vor, practic, schimbarea sa din funcţie. O înţelegere între Blaga şi Petrache pentru debarcarea lui Orban nu poate fi exclusă, dar este totuşi puţin probabilă. Întâlnirea de la Cotroceni a liberalilor cu preşedintele Iohannis înseamnă, în cea mai mare măsură, rămânerea lui Orban în funcţia de preşedinte al PNL.

Spre deosebire de gruparea pedelistă a lui Blaga, vechii penelişti sunt mai puţin uniţi. Orban nu a reuşit să-i adune în jurul său, iar orgoliile sunt mari. Gorghiu, Buşoi, Petrache şi alţii au poziţii adesea diferite de ale preşedintelui PNL. Pentru a spera că-i poate aduce la ascultare şi, în orice caz, pentru a-şi consolida puterea în partid, Orban doreşte să obţină de la Consiliul Naţional dreptul de a schimba şefii de filiale locale. Această soluţie prezintă riscul unor pierderi la nivel parlamentar, dar şi al unor organizaţii locale. Personalităţi şi filiale nemulţumite de rezultatul Consiliului Naţional s-ar putea orienta spre partidul lui Tăriceanu, ALDE. Amploarea dezertărilor nu poate fi anticipată, dar nu ea este cel mai important lucru, ci slăbirea grupării vechilor liberali în raport cu pedeliştii lui Blaga. Fricţiunile dintre vechii liberali fiind destul de vizibile, e greu de crezut că această grupare va fi unificată de Orban la acest Consiliu. Cea mai bună soluţie ar fi fost, desigur, atragerea lui Tăriceanu în PNL. Întrucât o înţelegere prealabilă a lui Orban cu Tăriceanu (sau, mai util, a lui Iohannis cu Tăriceanu) nu pare a exista însă, riscul unei crizei post-consiliu este cât se poate de real. Acest aspect este esenţial. O înţelegere între Petrache, Gorghiu şi Blaga privind împiedicarea lui Orban de a-şi consolida puterea în partid este posibilă, dar ea contravine intereselor lui Iohannis.

Să ne amintim că Vasile Blaga a fost cel care a orientat PDL către o politică distinctă de aceea a fostului preşedinte Băsescu, care a condus, până la urmă, la îndepărtarea lui Băsescu de PDL. Aceasta pare să fie direcţia sa, condiţionată de locul pe care îl ocupă în câmpul politic. Este de la sine înţeles că, pentru Iohannis, direcţia Blaga este foarte periculoasă. Din acest motiv, Iohannis susţine în mod natural consolidarea puterii lui Orban. Creşterea puterii lui Orban în partid este însă, la rândul ei, dependentă de sprijinul lui Blaga şi, în plus, riscă să conducă la un val de plecări din partid. Există într-adevăr un interes general al PNL de a-i da lui Orban mai multă putere, inclusiv pentru asigurarea susţinerii lui Iohannis. Un Orban fragil nu este o premisă prea bună privind evoluţia pozitivă a PNL în perioada următoare. Teoretic, PNL ar trebui să-l susţină pe Klaus Iohannis, să aibă un Orban puternic (cu mandat până la prezidenţiale), iar grupările Petrache-Buşoi şi Blaga să ajungă la o înţelegere şi la o unitate de interese. Practic, în partid se manifestă forţe centrifuge: către direcţia Blaga (care ar presupune sacrificarea lui Orban după europene şi o posibilă îndepărtare de Iohannis şi poate chiar o apropiere de Cioloş) şi – cel puţin o parte – către direcţia Tăriceanu.

Deşi Iohannis şi-a anunţat candidatura pentru un nou mandat, el nu are încă garanţia sprijinului PNL, fapt care devine evident din analiza forţelor aflate în luptă în interiorul partidului. Este greu de spus dacă lupta internă va lua sfârşit, la acest Consiliul Naţional, sau va fi amânată până la alegerile europene. Amânarea deciziei ar fi însă o veste foarte proastă pentru Iohannis (şi o veste bună pentru Cioloş).