Discursuri prezidenţiale. Episodul 2. Crin Antonescu

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Conform planurilor, maşina USL care duce pasagerii PSD şi PNL, va fi casată la kilometrul 2016. Deci, la kilometrul 2014 ea ar trebui să fie în stare de funcţionare, pentru a-l duce pe pasagerul PNL la banca din Controceni. Numai că, spun gurile rele, zestrea electorală luată din seiful Cotroceni Bank, i-ar asigura pasagerului PNL suficiente resurse politice pentru a-şi lua singur o maşină nouă. În acest timp, pasagerul PSD va rămâne de… căruţă.

Crin Antonescu este cel mai important candidat prezidenţial anunţat. Dacă judecăm după sondaje, Victor Ponta şi Mugur Isărescu se află înaintea liderului PNL. Atât în topul încrederii, cât şi al potenţialului pentru Controceni. Atenţie, nu al intenţiei de vot care este cu totul altceva. Dar niciunul dintre cei doi nu a anunţat public faptul că ar candida. Prin urmare, analiza discursului prezidenţial al lui Crin Antonescu devine foarte importantă pentru a surprinde linia politică, strategia şi, de ce nu poziţionarea României în cazul în care domnia sa va deveni preşedinte.

În linii mari, mesajele politice principale ale domnului Antonescu sunt următoarele:

  • Opoziţia virulentă faţă de Traian Băsescu/Regimul Băsescu. A fost exprimată constant în ultimii ani, cu pusee de manifestare în contextul coabitării sau al scandalului numirii procurorilor. Ultimul său mesaj – în situaţia în care voi fi preşedinte, îl voi numi pe Băsescu prim-ministru dacă îl propun cei care câştigă alegerile – este mai degrabă o adaptare metaforică târzie la noua modă a coabitării, tot mai populară printre românii sătui de scandaluri între politicieni.
  • Ambiguitate în ceea ce priveşte poziţionarea faţă de spaţiul euro-atlantic. Declaraţiile sale critice la adresa Statelor Unite ale Americii sau a unor lideri europeni, cele mai multe în contextul suspendării eşuate de vara trecută, i-au creat liderului PNL o atmosferă dacă nu ostilă, atunci încărcată de suspiciune atât în Europa, cât şi peste ocean.
  • Adoptarea unui discurs naţional pe fundal eurosceptic de tipul „nu ne dictează ei ce să facem la noi acasă”. Pare a fi o mişcare ruptă de un profil prezidenţial serios, dar pragmatică din punct de vedere electoral. Ţinteşte un bazin deloc de neglijat format din naţionalişti revopsiţi în eursceptici, respectiv din populaţie vulnerabilă pentru care criza şi dificultăţile economice personale sunt provocate de Bruxelles. Pe de altă parte, acest tip de mesaj este şi reflexul pozitiv al nevoii de întărire a poziţiei şi intereselor României la masa mare a negocierilor conclavului european.
  • Susţinerea unor principii liberale în discursul socio-economic. Chiar dacă dimensiunea economică şi socială este destul de săracă în bagajul său de atribute şi predicate, domnul Antonescu emite periodic mesaje de loialiate faţă de simboluri ale politicii economice sau fiscale liberale precum susţinerea cotei unice de impozitare sau opoziţia faţă de suprataxarea salariilor mari din sectorul bugetar. Prea puţin însă pentru un preşedinte care trebuie să fie al tuturor românilor, nu doar al celor 5-10 procente de public liberal pur.   

Dincolo de aceste linii generale, surprinde în discursul lui Crin Antonescu accentuarea ostilităţii faţă de PSD care, evident, nu s-a lăsat mai prejos. Liderul PNL este cel care a emis, în urmă cu câteva luni, ipoteza candidaturii pe liste separate la alegerile parlamentare din 2016. Altfel spus, a fixat data decesului USL la numai 2 ani după o candidatură sub această umbrelă. Ceea ce este straniu.

Conform planurilor, maşina USL care duce pasagerii PSD şi PNL, va fi casată la kilometrul 2016. Deci, la kilometrul 2014 ea ar trebui să fie în stare de funcţionare, pentru a-l duce pe pasagerul PNL la banca din Controceni. Numai că, spun gurile rele, zestrea electorală luată din seiful Cotroceni Bank, i-ar asigura pasagerului PNL suficiente resurse politice pentru a-şi lua singur o maşină nouă. În acest timp, pasagerul PSD va rămâne de… căruţă. În ce măsură se va mulţumi PSD cu o căruţă este deocamdată o necunoscută.

Ipoteza mea este că PNL şi Crin Antonescu nu-şi fac iluzii. Iniţial am crezut că la mijloc este o eroare de strategie sau un simplu joc de putere. Dar este posibil să mă fi înşelat. Tabăra liberală nu este naivă. Înţelege că social-democraţii nu-şi permit scenariul marginalizării politice după 2016. Iar dacă PSD va avea candidat la prezidenţiale, atunci reacţia raţională a domnului Antonescu este să-şi pregătească armele pentru o candidatură sprijinită de PNL şi, eventual, alte formule de dreapta. Toate mişcările, mesajele şi poziţionările sugerează un singur lucru: Crin Antonescu se antrenează deja pentru o cursă pe cont propriu deoarece ştie că nu va conduce o maşină USL uzată după 2 ani de guvernare şi cu motoarele gripate încă de pe acum.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite