Doamna Macovei şi politica (V)

Totul pare în mişcare în România şi mişcarea nu este nici previzibilă, nici rezonabilă. Nu ştiu mulţi oameni care să aibă încredere că viitorul lor şi generaţia care vine vor fi mai fericiţi sau vor beneficia de siguranţa pe care noi o căutăm. Cum ne descurcăm într-o lume în care nu putem avea încredere? Avem nevoie de oameni cu reputaţie.

America este originea guvernării moderne pentru că este prima republică cu un executiv modern--un preşedinte ales de întreaga naţiune, unic responsabil şi tras la răspundere pentru guvernare. În zilele noastre, acest om este uneori numit liderul lumii libere sau cel mai puternic om din lume, de nu din istorie. Aceste exagerări ne spun ceva despre ambiţiile noastre în legătură cu puterea şi probabil că politicienii care ajung preşedinţi în America ştiu asta--poate această opinie îi influenţează şi pe ei.

Aceşti oameni au o soartă interesantă--uneori sunt politicieni faimoşi sau respectaţi, alteori nu, uneori au o carieră lungă înainte, în atenţia naţiunii, alteori nu. Rareori sfârşesc respectabil; nu arar dobândesc o reputaţie mai bună după generaţia care i-a votat şi respins. Dar niciodată nu rămân în atenţia naţiunii după ce servesc ca preşedinţi. Oportunităţile politice ar putea fi atractive pentru oricine altcineva, dar nu pentru ei. Această situaţie, cred, este ceea ce duce la dispariţia din viaţa publică şi a candidaţilor care pierd alegeri prezidenţiale. Oficiul executiv are o importanţă şi o gravitate pe care oamenii obişnuiţi nu le înţelege decât într-un fel distant. Eu suspectez că ne este frică de ce am afla...

În istoria Americii, eu ştiu un singur caz de preşedinte care să insiste să continue în politică. John Quincy Adams, ales în 1824, a pierdut alegerile din 1828 şi şi-a trăit restul vieţii în legislatură, în camera reprezentanţilor. Acest al şaselea preşedinte american este fiul celui de-al doilea, face parte dintr-o familie de diplomaţi--fiul său a fost ambasador american la Londra în timpul Războiului Civil American. Ştia că este un om important într-o familie importantă; nu era politician după temperament sau abilităţi--nu într-o democraţie, cel puţin. Dar avea o misiune: Acest om a murit în legislatura ţării sale, pe care a servit-o fără odihnă, convins că trebuie să vorbească împotriva sclaviei.

O asemenea opinie despre ce este drept şi ce este nedrept este în centrul oricărei ţări şi în vârful aspiraţiilor oricărui mare politician. Nu vă voi spune mai mult despre acest om, o dată extraordinar de faimos, pe nedrept uitat. Sar la subiectul meu de astăzi. Doamna Macovei, poate singurul politician din România cu o reputaţie pentru justiţie, a candidat la alegerile prezidenţiale pe o platformă de dreapta, liberală, şi a pierdut. Este un candidate de convingere, nu de plauzibilitate. Dar ar trebui să rămână în viaţa politică. Dacă încă poate servi ţara şi dacă poate să continue să servească această cauză--justiţia, ar trebui să formeze un partid şi să fie exemplul care să umilească legislatura noastră.

Corupţia este o boală în sufletul românilor. Este o frică şi o suspiciune şi o umilinţă--este dezgustul şi uneori furia unor cetăţeni care nu ştiu exact pe ce lume trăiesc. Din această cauză, credem, nu ştim dacă lucrurile sunt ce par a fi, dacă merg cum credem că ar trebui să meargă. Cine suntem şi ce se va alege de ce facem--aceste lucruri foarte importante pentru viaţa noastră sunt, inevitabil, imprevizibil, puse în chestiune de corupţie. Avem nevoie de justiţie şi avem nevoie de cineva care să se ridice în picioare şi să facă tot ceea ce noi nu putem face, dată fiind viaţa noastră privată. Este posibil că acest om este doamna Macovei.

Unul dintre lucrurile care ne lipseşte este opinia unui om respectabil. Voci nenumărate ne spun ce se întâmplă şi ce trebuie să facem şi gândim. Dar cum să ne încredem în ele? Oamenii consideraţi onorabili altădată acum par să fi fost corupţi de tirania comunistă; alţi oameni care par onorabili acum par să fi colapsat datorită vulgarităţii care zbiară în democraţia noastră; partide astăzi colapsează care numai ieri păreau să salveze poporul de socialismul care crea armate private peste noapte pentru a terroriza populaţia; politicieni care păreau să înţeleagă pericolele politicii noastre sfârşesc dezonoraţi sau aproape, pentru că nu înţeleg importanţa unei bune reputaţii. Este posibil că doamna Macovei să fie unul dintre oamenii de care avem nevoie.

Toţi, cred, avem experienţa eşecului şi insistăm să credem că vieţile noastre merită trăite chiar dacă nu avem succes. Pentru asta ne trebuie oameni onorabili şi o reputaţie bună--asta nu este poate deloc evident când totul merge bine şi toţi ne dedicăm vieţii private în care plăcerile şi obiceiurile confortabile ne ocupă timpul. Dar în momentele de criză, eşec, teamă şi nesiguranţă, dintr-o dată devine evident că avem nevoie de oameni serioşi. Este posibil că domana Macovei este un asemenea om.

Ţara noastră a ajuns la marginea unei schimbări politice mari, grave şi abia cu greu s-a întors înapoi. Poate de pe marginea prăpastiei: Nu vom afla curând. Criza noastră este o criză a justiţiei--nu o criză economică sau cine ştie ce alta. Conflictul partizan isteric care incită la ură există din cauza problemei justiţiei. Oameni altădată consideraţi de neatins astăzi sunt înfricoşaţi de închisoare. Nici un politician nu este asociat cu justiţia în ţara noastră afară de doamna Macovei. Justiţia în România nu este niciodată lipsită de controverse. Ce putem şti cu adevărat? Cred că a venit vremea să arătăm ceva încredere. Este împotriva naturii democraţiei să fim recunoscători, dar din fericire nu trebuie să mergem atât de departe. Un partid politic ar fi un compromis bun.

Dacă românii voiau o schimbare, nu aveau decât să îl voteze pe domnul Ponta, care deja controla ţara aproape cu îndrăzneala cu care altădată domnul Năstase o conducea. Românii l-au respins pe acest om vehement. Omul acesta este alternativa la sistemul de justiţie care terorizează atâţia oligarhi din ordinea noastră economică şi politică. Dacă respingerea din turul doi înseamnă că sistemul de justiţie trebuie apărat, trebuie să ne gândim cum putem avea o coaliţie politică care să nu se prăbuşească.

Aduceţi-vă aminte şi aduceţi-vă aminte din timp: În 1996, domnul Iliescu a fost respins mult mai entuziast decât este domnul Ponta respins în 2014. Dar coaliţia anti-socialistă s-a prăbuşit atunci şi a urmat 2000, un an groaznic. Din nou, după 2004-2009--aşa am ajuns cu că socialismul controlează legislatura într-o ţară tiranizată de comunism. Asta este a treia dată când omul care îşi spune socialist este respins de electorat. Ne trebuie din nou o coaliţie politică stabilă. Reforma politică din punctul de vedere al justiţiei este una dintre părţile necesare acestei coaliţii. Cine, dacă nu doamna Macovei, este omul de care avem nevoie pentru justiţie?