Domnilor guvernanţi, NU vă jucaţi cu focul. Vreţi să daţi foc la ţară?

Tensiunile se acumulează în zona justiţiei. CCR ar urma să se pronunţe azi în privinţa cererilor formulate de preşedinţii Senatului şi Camerei Deputaţilor, Călin Popescu-Tăriceanu şi Liviu Dragnea, în legătură cu un posibil conflict juridic de natură constituţională între Parlament, pe de o parte, şi Ministerul Public, componentă a autorităţii judecătoreşti, pe de altă parte.

Şefii celor două Camere ale Parlamentului au precizat că decizia de a sesiza CCR vine ca urmare a refuzului procurorului-şef al DNA de a se prezenta în faţa Comisiei de anchetă a Parlamentului cu privire la alegerile prezidenţiale din 2009, a refuzului procurorului general de a lua măsuri împotriva şefului DNA şi de a înainta comisiei de anchetă o copie a dosarului de urmărire penală nr.213/P/2017 legat de acel scrutin, înregistrat pe rolul Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul PÎCCJ.

S-au scris multe în spaţiul public, de către jurişti, că sesizarea nu îşi avea rostul, „dreptate juridică” au cei doi, Codruta Kovesi şi Augustin Lazăr. Dacă CCR decide azi altfel, va fi un şoc pentru opinia publică care urmăreşte cu atenţie ce se întâmplă în justiţia din România.

Mai grav 

Curtea de Apel Bucureşti (CAB) a decis că CCR nu avea dreptul să stabilească niciun fel de regulă pentru redactarea opiniilor separate şi concurente şi cât timp Legea 47/1992 nu stabileşte nicio regulă de redactare a acestor opinii, nu avea dreptul să blocheze publicarea vreunei astfel de opinii în Monitorul Oficial.

Curtea de Apel a motivat astfel hotărârea pronunţată la cererea de suspendare, formulată de avocata Elenina Nicut, a Hotărârii 1/22.06.2017 a CCR prin care s-a decis că preşedintele Curţii are dreptul să refuze publicarea în MOf şi pe site-ul Curţii a opiniilor separate pe care le consideră inadecvate.

Adică CCR, arbitru suprem în materie de legislaţie, încalcă legile şi Constituţia? Lupul paznic la stână Atunci ce încredere mai poţi avea în deciziile date de judecătorii CCR, dacă ei înşişi încalcă legile? Aşteptăm explicaţii de la CCR.

Tudorel Toader merge înainte cu pachetul de legi pe justiţie

În ciuda criticilor specialiştilor, a petiţiei semnate de peste 1000 de magistraţi împotriva acestui pachet, a opiniei preşedintelui Iohannis, Tudorel Toader a anunţat că „nu negociază” proiectul cu pricina.

„Textele de lege nu se negociază. Iniţiatorul unui act legislativ, indiferent de ierarhie, se raportează la soluţia legislativă, la normele de tehnică legislativă şi propune o formulă de redactare, care ajunge în final în Parlament unde au loc dezbateri, argumente pro şi contra, modificări, îmbunătăţiri ale soluţiilor propuse de iniţiatori.“

Judecata aceasta era valabilă în comunism, nu într-o democraţie consolidată, participativă, în care instituţiile ţin cont de opinia cetăţenilor, a specialiştilor, a partenerilor sociali, a preşedintelui ţării. Că nu sunt deţinătoarele adevărului absolut.

Declaraţia ministrului Justiţiei este năucitoare, ne arată că n-am plecat definitiv din comunism. Sau domnia sa n-a plecat, împreună cu cei care îl manevrează din spate.

Reamintim că proiectul dlui Toader scoate din joc preşedintele în numirea procurorilor şefi, pe care îi numeşte ministrul Justiţiei, un om obedient celor care l-au numit, adică puterii politice, aruncând astfel în aer independenţa justiţiei. Tot prin acest proiect Inspecţia Judiciară trece în subordinea ministrului Justiţiei, care o va folosi ca o armă împotriva magistraţilor care nu execută ordinele venite de la partid, exact ca în perioada Rodicăi Stănoiu.

Dacă astăzi CCR va lua decizia de a da dreptate şefilor celor două camere, împotriva propriei jurisprudenţe, rezultă că va susţine şi pachetul de legi pe justiţie înaintat de Tudorel Toader, rezultă că s-a pus în slujba celor aflaţi vremelnic la putere, ignorând interesele pe termen lung ale societăţii româneşti.

În acel moment, „strada” va lua foc, aşa cum s-a întâmplat în cazul OUG 13. Cu consecinţe de neanticipat. Nu se poate evalua cât de ample vor fi manifestaţiile în toată ţara, dacă se vor desfăşura fără incidente, dacă blocările de bulevarde şi intersecţii vor reprezenta motive ca forţele de ordine să reprime manifestaţiile, dacă, dacă,... mulţi de dacă.

Aici greşesc guvernanţii. Odată pornit tăvălugul manifestaţiilor, nimeni nu poate şti dacă, unde, şi când se va opri. Am avut şi manifestaţiile în urma evenimentelor de la Colectiv, care au dus la căderea unui guvern. Actualii guvernanţi au memoria chiar atât de scurtă?