Domnule preşedinte, nu vă atingeţi de Gică Popescu, zeul în crampoane

Domnule preşedinte, de ce să-l graţiaţi pe Gică Popescu, şi nu pe orice alt puşcăriaş condamnat la 3 ani, o lună şi 10 zile? Sau pe orice alt puşcăriaş condamnat pentru  spălare de bani şi evaziune fiscală? Sau pe fraţii Becali? De ce oamenii să fie egali în faţa legii, dar în faţa graţierii, nu?

Stimate domnule preşedinte,

În aceste zile, dumneavoastră sunteţi plecat la Dublin, la Congresul Partidului Popular European, unde veţi discuta despre alegerile europarlamentare şi despre soarta Uniunii Europene. În acest timp, ţara fierbe. Un fost fotbalist, Gheorghe Popescu, alintat Gică sau Baciul,  a fost condamnat la trei ani, o lună şi 10 zile de închisoare cu executare pentru săvârşirea infracţiunilor de spălare de bani, înşelăciune şi evaziune fiscală în formă continuată. Când vă întoarceţi la Bucureşti, veţi găsi pe biroul dumneavostră, probabil, o petiţie şi cel puţin o scrisoare care solicită graţierea lui Gică Popescu. Petiţia nu poate decât să vă amuze, deşi ea va fi semnată de oameni importanţi din statul român. Victor Ponta, Crin Antonescu şi Valeriu Zgonea au simţit rapid miros de voturi în cătuşele lui Gică Popescu şi au anunţat că semnează.

Desigur, premierul s-a dedublat din nou şi susţine cererea de graţiere doar ca simplu cetăţean, nu ca premier. Însă premierul, absolvent de Drept, ştie foarte bine că un simplu cetăţean degeaba susţine o petiţie de graţiere, pentru că, oricâte semnături s-ar aşterne pe ea, va rămâne o simplă bucată de hârtie, o coală fără nicio valoare juridică. Acelaşi lucru îl ştie şi Crin Antonescu. Poate chiar şi lăcătuşul din funtea Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea. Dar cum alegerile europarlamentare se apropie, vă rog să-i înţelegeţi şi poate să le răspundeţi că Preşedintele României îl poate graţia pe Gică Popescu numai dacă cererea este trimisă la Cotroceni de Gică Popescu însuşi, de avocatul său, ori de un alt membru al familiei. De asemenea, Gică Popescu trebuie să aştepte motivarea instanţei, apoi cererea sa mai are nevoie şi de avizul Ministerului Justiţiei.

Domnule preşedinte, aceşti oameni vă cer să-l eliberaţi pe Popescu pentru faptul că a fost un mare sportiv. Dar uită să spună că Popescu nu a fost condamnat pentru că a greşit o pasă, pentru că nu a făcut pasul la offiside sau pentru că nu a reuşit să câştige campionatul cu CF Barcelona. 

În faţa judecătorilor s-a prezentat omul, nu fotbalistul, pentru că toţi, ziarişti, fortbalişti, politicieni, toţi, dar absolut toţi, suntem egali în faţa legii. 

Gheorghe Popescu a fost trimis după gratii pentru că a furat, la fel cum a furat orice alt Gică din Giuleşti, Berceni, Rahova, Cişmigiu sau Zambaccian.

Fie că au semnat sau nu petiţia, oamenii ţipă că Gică Popescu a dat o parte din bani înapoi. Din banii furaţi. Într-adevăr, a returnat nişte bani, dar a făcut-o doar de ochii lumii. Dacă Gică Popescu îşi recunoştea oficial vina, în faţa judecătorilor, nu pe stradă, sentinţa ar fi fost mai dulce. Dar Popescu, nu şi nu. La tribunal, a susţinut, sus şi tare, că este nevinovat. Altfel spus, în faţa oamenilor, în studiourile de televiziune, în cafenele, Popescu a recunoscut că a greşit şi a dat banii înapoi, dar în instanţă, acolo unde îşi putea recâştiga libertatea pledând vinovat, dimpotrivă, Baciul a susţinut că este curat ca lacrima.

Alţii vorbesc că Gică Popescu a adus faimă României în străinătate. Dar cei care îşi fac exemplar treaba în ţară sunt mai prejos? Procurii şi poliţistul judiciar care au întemniţat întreaga caracatiţă din fotbalul românesc sunt inferiori? Nu, argintul unui trofeu european nu este mai demn decât metalul unor cătuşe  naţionale. Un Dumnezeu cu crampoane nu este superior unui Dumnezeu cu cătuşe.

Toţi cei care cântă eliberarea lui Popescu confundă argumentele juridice cu cele emoţionale şi ne amintesc că Popescu a fost căptitanul echipei naţionale a României, deci a fost un idol. Acest lucru mă obligă să deschid o paranteză. Domnule preşedinte, vă reamintesc că Gică Popescu a jucat în aceeaşi perioadă cu Gică Hagi, iar pentru majoritatea copiilor, ca să nu spun pentru toţi copiii, idolul a fost Regele, nu Baciul. Gică Popescu este oltean, dar el nu se confundă cu istoria Universităţii Craiova. Ştiţi de ce? Pentru că Gică Popescu, atunci când s-a întors în ţară, ca fotbalist, a preferat să joace pentru Dinamo, nu pentru Ştiinţa. Poate părea un lucru mărunt, dar suporterii olteni n-au uitat asta, iar când Gică Popescu s-a întors pe stadionul din Craiova, jucând într-un meci amical, de gală, au afişat un mare banner pe care scria, cu litere de o şchiopă: „Singurul idol, Ilie Balaci“. Aceasta a fost doar o paranteză, nu un argument.

Domnule preşedinte, de ce să-l graţiaţi pe Gică Popescu, şi nu pe orice alt puşcăriaş condamnat la 3 ani, o lună şi 10 zile? Sau pe orice alt puşcăriaş condamnat pentru  spălare de bani şi evaziune fiscală? Sau pe fraţii Becali? De ce oamenii să fie egali în faţa legii, dar în faţa graţierii, nu? La toate aceste întrebări eu nu vă cer un răspuns, doar vă rog să nu vă atingeţi de Gică Popescu. Domnule preşedinte, nu vă bateţi joc de munca procurorilor şi nu le smulgeţi de la gât medalia de campioni! Gică Popescu nu are nevoie de milă publică, nu trebuie să dribleze sentinţa, pentru că Gică Popescu nu a ştiut niciodată să dribleze. Peste trei ani, o lună şi 10 zile el va ieşi cu mingea la picior din apărare în libertate.