Dragă premierule, noblesse oblige! Politichia-i (încă) treabă serioasă

Liberalii încearcă din nou să obţină sprijinul parlamentarilor pentru retragerea încrederii acordate Guvernului, însă premierul trimis în judecată refuză să se predea bunului-simţ politic, iar moţul actual al PSD, condamnat în primă instanţă, mustăceşte calcule deja făcute.

Moţiunea de cenzură intitulată, mai puţin inspirat, “Alege între România şi Ponta, un premier compromis. Demite-l pe Victor Ponta!”, a fost depusă luni de către liberali, urmând să fie dezbătută şi votată săptămâna viitoare, pe 29 septembrie. Sesiunea şi moţiunea, am putea spune. O a doua moţiune care vine în urma unor calcule greşite şi care va aduce, în cel mai bun caz, un guvern minoritar PNL. O grabă inutilă, un joc de forţe sortit eşecului sau făcut fie de dragul imaginii, fie pentru a aprinde flama disputei în PSD. Admitem, de dragul argumentului politic, că aşa este. În acelaşi timp, PNL nu putea, ca principală forţă a opoziţiei, să hiberneze în Parlament în aşteptarea alegerilor.

Moţiunea este un instrument democratic pe care PNL nu îl putea lăsa uitat în cufărul cu legi al Parlamentului. Iniţierea acestei moţiuni a fost, ipso facto, o obligaţie morală pentru liberali. Puteau aceştia să aprobe tacit, impasibili, un Guvern care are în frunte un premier acuzat de fals, spălare de bani şi complicitate la evaziune fiscală? 

Mai avea PNL legitimitatea să invoce, într-o posibilă viitoare guvernare, lupta împotriva corupţiei, dacă ar fi lăsat moţiunea pe seama marţienilor? O parte consistentă a electoratului este cu siguranţă reprezentată în acest act. Impostura premierului a devenit deja un fel de secret al lui Polichinelle. Sigur, prezumţia de nevinovăţie primează, însă abandonarea principiului noblesse oblige în mânuirea treburilor statale devine chiar mai periculoasă pentru democraţie. Funcţia politică trebuie asociată cu o castitate morală rarisimă, nu cu rapacitatea unui avar nesătul, ori cu un bişniţar a cărui monedă de schimb sunt voturile oamenilor. Recunoaşteţi personajele? Ei bine, aceleaşi două personaje continuă să facă declaraţii elucubrante, la limita distopicului. În timp ce Liviu Dragnea spune ca “partidul este o instituţie politică” şi că această instituţie “nu interferează cu justitia”, Victor Ponta declară senin că “avem o guvernare bună”. PSD-ul freamătă, se autosabotează, în frunte cu aceşti doi karamazovi care se înjunghie simbolic şi îşi dispută tăcut avuţii imagologice închipuite. 

Un partid muribund, PSD se ţine scai de singura certitudine politică agăţată în cui: deţinerea guvernării. Primarii cad pe capete, capii partidului sunt tot mai vulnerabili şi vulnerabilizaţi, încrederea electoratului e tot mai şubredă. Acest mastodont politic seamănă acum cu un tramvai care scoate un guiţat prelung, doar-doar s-o gândi cineva să schimbe macazul. Nu răsare însă nicio voce care să proclame schimbarea, înlocuirea pionilor de la vârf, demolarea fundaţiei corupte. Sigur, aceeaşi descriere poate fi translatată cu lejeritate şi asupra PNL-ului, care încă păstrează în prim-plan câteva figuri de care s-ar putea descotorosi.

La rece vorbind, moţiunea de cenzură are şanse slabe să treacă de Parlament, care nu s-a remarcat până acum ca un mare apărător al lui Lady Justice. Cu toate că atât Liviu Dragnea cât şi Alina Gorghiu mizează negreşit pe sprijinul UNPR şi ALDE, mobilizarea unui număr de aproape 300 de parlamentari este un ţel utopic pentru liberali. Partidul de tip catch-all condus de plagiatorul Oprea (cu cel mai mare număr de parlamentari după PSD şi PNL) nu poate îngropa politic un premier pentru care, în acest moment, nu are înlocuitor. Domnu’ general nu poate ieşi mâine alb imaculat din scandalul cu plagiatul care încă mai are episoade de derulat, după dezvăluirea recentă a lui Stelian Tănase despre jocurile de puppet master pe care Gabriel Oprea le încerca asupra conducerii TVR. Iar despre garanţia pe care Ponta încearcă să o scoată de la preşedinte - ca viitorul premier nominalizat să fie de la PSD, nici nu mai vorbim.

Unul dintre cei doi Ianuşi ai PSD trebuie să plece, a venit un alt moment de cumpănă – atât de cunoscut acestui partid. Dacă Victor Ponta vrea să salveze imaginea partidului, o poate face doar prin desprinderea de guvernare, printr-un act mai puţin umilitor pentru el decât moţiunea: demisia. Pe termen lung, acest lucru ar face bine partidului, care ar găsi probabil, în stilul Phoenix deja consacrat, resursele să se reclădească după ce figura-i centrală va fi fost sacrificată. Au dovedit-o episoadele Năstase şi Geoană.