Dragnea şi Europa

Cum se explică procesul de izolare care înconjoară România asemenea unui nor toxic, ameninţând ca, foarte curând, să se transforme într-un cordon sanitar?

Multe dintre explicaţiile momentului, dacă nu mai toate, au legătură cu Excelenţa sa Liviu Dragnea, în calitatea Domniei-Sale de Preşedinte al celui mai mare partid politic din ţară, componentă principală a coaliţiei de guvernământ, Preşedinte al Camerei Deputaţilor şi, conform credinţei general împărtăşite, coordonator direct al Guvernului.

Au legătură cu Domnia Sa deoarece, dacă începem o enumerare a problemelor de relaţionare externă vedem că, spre exemplu, niciodată socialiştii români nu au fost mai departe de preocupările şi activităţile familiei politice din care fac parte, aceea a socialiştilor europeni. Altfel ar fi greu sau chiar imposibil de explicat de ce liderul socialiştilor români este absent la marile reuniuni tip pre-Summit organizate la Bruxelles de Partidul Socialiştilor Europeni (aşa cum fac toate partidele politice europene) înainte de fiecare Summit, în scopul ajungerii la un punct de vedere comun care să fie prezentat opiniei publice. Sigur, dânsul are o problemă evidentă de comunicare provocată de imposibilitatea de a susţine un dialog personal cu colegii europeni în acele discuţii discrete care au loc în afara prezenţei traducătorilor.

La fel, tăcere completă din partea socialiştilor români în ce priveşte participarea miniştrilor la lucrările celorlalte reuniuni de nivel înalt ce replică formatul Consiliului pe diferite domenii, iarăşi ocazie pentru miniştrii de resort să-şi coordoneze poziţiile de negociere în forumurile europene. În fine, ruperea asta nefirească a socialiştilor noştri de Partidul Socialist European (PES) are ca efect direct lipsa tematicilor propuse de PES de pe agenda oricăruia dintre congresele sau reuniunile oficiale ale socialiştilor noştri, cu agenda lor care nu răspunde decât certurilor şi scandalurilor interne. Şi, mai nou, bătăliilor fratricide care, fiindcă veni vorba, răsună extrem de neplăcut în familia socialiştilor europeni. Vreţi să vedeţi agendele de lucru şi temele de discuţei? Iată, le aveţi aici.

Nu vă gândiţi că aş dori să vorbesc despre petiţia care circulă pe net şi care cere scoaterea PSD din familia europeană, deoarece cred că numărul mic de semnături o face irelevantă şi, ca atare, nesemnificativă.

Ceea ce mi se pare însă a fi foarte serios e că socialiştii români ai domnului Dragnea anunţă că, din nou, sunt gata să declanşeze un front de luptă perfect românesc, dar care va lovi direct în jocurile europene: deschiderea scandalului privind numele viitorului comisar european. Socialiştii europeni înregistrează deja cu multă neplăcere faptul că numele Corinei Creţu, unul dintre cei mai respectaţi comisari europeni şi mereu argument pentru calitatea aportului socialist la administraţia europeană, este amestecat în scandalurile politice din interiorul PSD, folosit fiind ca vehicul pentru a-l implica şi pe Juncker împreună cu întreaga Comisie Europeană.

Marea greşeală europeană a domnului Dragnea a fost de a nu înţelege, nici măcar acum, dimensiunea externă a dezastrului produs de reprimarea violentă a manifestaţiei organizate de diaspora pe 10 august.

Moment complet neplăcut deoarece, chiar dacă dl. Dragnea cred că ignoră totalmente acest lucru şi, pe fond, chiar n-are de ce să-i pese de jocurile înalte la care oricum nu-l invită nimeni, socialiştii europeni îşi apără cu îndârjire orice om din structurile europene, mai ales că se apropie europarlamentarele. Există un motiv, anume că exemplul din Germania arată că s-ar putea ca în întreaga Europă să se continue procesul de scădere a numărului lor de votanţi şi, implicit, să le scadă ponderea în PE şi, implicit, numărul de comisari din grupul socialist. Şi semnalele care vin din România spun acum că e extrem de posibil să nu mai existe o nouă nominalizare pentru Corina Creţu, în ciuda faptului că s-a dovedit o personalitate agreată şi de grupul popularilor şi de cel al verzilor, urmând ca Guvernul României să facă o nouă propunere. Care, evident, trebuie să vină din grupul oamenilor extrem de apropiaţi domnului Dragnea, cu toate implicaţiile acestei poziţii care nu poate fi decât de dependenţă totală. Numai că, deoarece persoana respectivă ar trebui să fie susţinută de Preşedintele Iohannis în faţa colegilor săi din Consiliul European, presimt (şi nu numai eu) că vom produce pe piaţa politică europeană încă un scandal care să facă cinste bogatei noastre tradiţii. Aşteptăm cu nerăbdare să vedem cum va decurge dialogul propunerilor între domnul Dragnea şi viitorul personaj nominalizat pentru conducerea Comisiei Europene, domnul Weber, cel susţinut cu tărie de doamna Merkel şi, foarte posibil, de Emmanuel Macron.

Dar, din punctul meu de vedere, marea greşeală europeană a domnului Dragnea a fost de a nu înţelege, nici măcar acum, dimensiunea externă a dezastrului produs de reprimarea violentă a manifestaţiei organizate de diaspora pe 10 august. Nu pot comenta nimic despre dimensiunile penale ale unora dintre faptele de atunci, este o anchetă în curs şi este normal să aşteptăm deciziile justiţiei. Mă refer la neştiinţa demonstrată de dl. Dragnea în ce priveşte evaluarea impactului pe care urma să-l producă prezenţa în Piaţa Victoriei a unui număr mare de cetăţeni români dar trăitori acum pe alte meleaguri care, poate pentru prima oară în viaţă, luau contact direct, pe pielea lor, la propriu, cu efectele grenadelor lacrimogene, tunurilor de apă şi cu bătaia administrată de jandarmii dezlănţuiţi în atac nediscriminatoriu asupra mulţimii.

Ce n-a înţeles dl. Dragnea (ceea ce nu ştiau nici consilierii săi de imagine sau de comunicare) a fost că, din acel moment, fiecare dintre membrii diasporei aflat acolo devenea, aşa cum spun unele manuale de specialitate, vector natural de imagine. Este o categorie de o valoare nepreţuită tocmai fiindcă e superioară relatărilor profesioniste uşor de acuzat de a fi producătoare de „fake news“, partizane şi interesate. Nu, ei sunt cetăţeni obişnuiţi care, odată întorşi acasă, vor deveni tot atătea puncte de diseminare a informaţii în totate mediile pe care le frecventează, cu o poveste umană despre teroare într-o ţară primitivă şi imprevizibilă.

Să nu aveţi niciun fel de îndoială, poveştile astea circulă acum spuse cu mare convingere personală şi de tineri sau tinere care lucrează la Comisia Europeană, Parlament, Consiliu sau alte organisme comunitare, relatând în faţa colegilor lor cum au fost ei agresaţi, fugăriţi şi terorizaţi în ţara natală. Adică exact tipul de istorii care dă o motivaţie umană măsurilor viitoare de izolare a României domnului Dragnea care nu numai că nu se mai poate baza pe o acţiune cât de cât favorabilă a diasporei, ci a construit o diasporă indignată şi ostilă.

Îmi pare tare rău, dar, nespunând toate astea, nu poate fi explicat îndeajuns şirul viitor al evenimentelor. Luaţi agenda priorităţilor declarate de Guvernul Dăncilă, citiţi proiectele discutate şi adoptate în Parlament şi comparaţi-le, măcar o săptămână, cu agenda europeană. Sau cu cea a Uniunii Eurasiatice. Sau cu cea a ASEAN sau a Organizaţiei de Cooperare de la Shanghai. Veţi vedea că nu ne legăm de nimic.

Doare? Sigur. Şi ce facem după asta?