Dum-dum şi bum-bum: referendum (II)

Cu rezultatele de la Referendum, Liviu Dragnea şi „ai lui“ au tras-o în bară urât de tot. N-au băgat golul în poarta adversarilor, dar au creat alte, nebănuite goluri şi fisuri. Strategia politică generală a PSD, respectiv a pesediştilor, este cunoscută, deşi nu este recunoscută, în ruptul capului, şi de către dânşii-dânsele.

Noi am definit-o de mai multe ori, simplu şi clar. Este vorba de o anumită relaţie între pretext şi mobil, în cazul unor luări de cuvânt (discursuri), al unor atitudini sau acţiuni. Pretextul invocat este unul nobil, generos, popular. Mobilul care stă mascat, sau pitit sub acest pretext, este exact invers, adică ignobil, egotist, individualist, sau de gaşcă. Pentru a practica această strategie trebuie să ai minte, nu glumă, de ea fiind capabili doar „băieţii deştepţi“ şi „fetiţele isteţe“. Numele acestei strategii subtile este viclenia, iar în popor ea este ilustrată de vulpe sau de vulpoi, care semnalizează cu coada că o iau la stânga, dar se mişcă la dreapta, sau invers. Viclenia este cristalizată şi în ceea ce am numit „Binomul capro-varzist PSD-ALDE“ Oricât ar dura ele, strategiile viclene se trădează, mai devreme sau mai târziu, tocmai prin golurile şi fisurile pe care le generează, pentru că nu poţi trage pe sfoară toată lumea, tot timpul, la nesfârşit. Pentru termenii „goluri“ şi „fisuri“ , Preşedintele Klaus Iohannis foloseşte, ca un echivalent, termenul „falii“

Cea mai mare fisură (falie) este aceea dintre vorbe şi fapte. Deşi au stimulat pe toate canalele, fie ele vizibile sau invizibile, acest Referendum, Liviu Dragnea şi „ai lui“ simulează că n-au nici în clin, nici în mânecă, vreo legătură cu el. Cu instrucţia şcolară pe care o au, sunt convins că nu au ajuns să citească poemul indian Bagavad-Gita. Tânărul Rege Arjuna porneşte un război împotriva fratelui său, pentru succesiunea la tron. Intervine Zeul războiului, care are un dialog cu tânărul Rege. Concluzia dialogului este aceea că războiul poate să înceapă, cu condiţia ca tânărul Rege „să nu se lipească de fructul faptei sale“, adică de victoria posibilă, el realizând astfel „paradoxul lotusului care stă pe apă şi nu se udă“ Liviu Dragnea şi „ai lui“ sunt un echivalent european al lotusului oriental. Ei se dezlipesc total de „fructul faptei“, care faptă este şi a lor, mai ales că acest fruct nu este un „măr inflorit“ , cum i-ar zice cronicarul român, ci este un „lac împuţit“, adică este rateul deplin al Referendum-ului.

O fisură (falie) similară a putut fi remarcată şi în Biserica Ortodoxă Română (BOR) Unul dintre Teologii redutabili ai BOR, care apare frecvent pe „sticlele“ TV, trage o concluzia stranie, după publicarea statisticilor finale, pe plan mondial: „ Începând de azi, creştinismul ortodox a intrat în minoritate, la români“. Ce să înţelegem din acest enunţ concluziv, sintetic !? Logic, putem înţelege că cei care nu au participat la vot nu sunt creştini ortodocşi. Tot logic, prin simetrie antitetică, rezultă că cei care au participat la vot sunt nişte ne-creştini, sau eretici, aparţinând diverselor secte, care se înmulţesc ca ciupercile după ploaie, „Ploaia“ fiind o metaforă pentru evenimentele din 1989. Chiar eronată, această concluzie, trasă de un comentator, este elocventă.

Dar fisura (falia) cea mai mare este aceea dintre PSD şi BOR. Ea este definită în termeni expliciţi de însuşi Purtătorul de cuvânt al BOR, Vasile Bănescu. În aprecierea dânsului, două sunt cauzele care au condus la eşecul acestui Referendum: 1) Neclaritatea sau echivocul evident al Întrebării; 2. Asocierea întregii mişcări cu numele lui Liviu Dragnea. Enunţul este scurt, clar şi cuprinzător, şi nu mai comportă nici un fel de echivoc. Nu putem, totuşi, ignora faptul că şi BOR a lucrat la două „capete de pod“ Mai întâi, Patriarhul Daniel l-a onorat pe Liviu Dragnea cu distincţii religioase, dându-i şi binecuvântarea Sa. Cu Patriarhul Daniel, când era Mitropolit al Moldovei, am stat de vorbă de trei ori, şi am rămas impresionat de Personalitatea Sa. Dar înclin să cred că, dacă acest Referendum ar fi fost câştigător, Patriarhul BOR l-ar fi cinstit pe Liviu Dragnea cu alte distincţii şi binecuvântări. Mai mult, i se putea pregăti „pas cu pas“ - cum ar zice Klaus Iohannis - calea spre o virtuală sfinţire. Vă daţi seama ce îmbogăţire a Iconografiei BOR, cu o nouă şi mare icoană a „Sfântului Liviu Dragnea“. În al doilea rând, în textele mele, inclusiv în cărţi, am făcut distincţia, cu sens ierarhic, între Teolog, Preot, Părinte şi Popă. Or, cu acordul sau fără acordul, cu ştiinţa sau fără ştiinţa Patriarhului Daniel, mai ales o mulţime de popi au participat intens, pe viu, la promovarea acestui Referendum. Cu grija cuvenită, ne putem aduce aminte aici şi de „Popa Tanda“.

Faimoasa lozincă proletară poate fi adusă la zi, actualizată în „Parteneri din toate ţările, uniţi-vă!“, indiferent de continent, ţară, religie, sex etc.

În sfârşit, mai menţionăm o fisură (falie) în interiorul acestei teme-problemă, pe care Mircea Eliade o numeşte relaţie dintre Sacru şi Profan, şi care are două sensuri de mişcare: profanizarea (profanarea) sacrului şi invers, sacralizarea profanului (laicului) Schimbând complet macazul, „ca la Ploieşti“, se pregăteşte o decizie inversă, adică promovarea, la scară naţională, deci şi prin Constituţie, a conceptului de „Parteneriat“. Ce se va întâmpla cu acesta, vom trăi şi vom vedea, de va fi aşa, sau va fi altcumva. Dar fisurile şi golurile (faliile) nu se încheie aici: mai au un drum de parcurs, până când vor forma un „buchet“

P.S. Înainte de 1944 eram cu toţii domni şi doamne (domniţe), apoi am ajuns tovarăşi. După 1989, iarăşi am ajuns domni şi doamne (unii, chiar baroni şi baronese). Este cazul să stingem toate conflictele, tensiunile, chiar diferenţele, ajunngând cu toţii parteneri. Faimoasa lozincă proletară poate fi adusă la zi, actualizată în „Parteneri din toate ţările, uniţi-vă!“, indiferent de continent, ţară, religie, sex etc.