Mi-am făcut, de asemenea, cunoscută opinia despre cât de utilă sau de inutilă este pentru ţară şi pentru partid prea-cinstita adunare. S-a mai dovedit o dată cât de anti-democratic este partidul social-democraţilor români, nişte lupi îmbrăcaţi în blană de oaie. Am spus ce credeam şi despre cât de folositor va fi Congresul pentru întărirea puterii personale a preşedintelui partidului, dl. Liviu Dragnea. S-a dovedit că baronului Teleormăniei puţin îi pasă că România anului 2018 este o ţară-parte a Uniunii Europene. S-a purtat asemenea unui dictator din lumea a treia. 

Am făcut-o, convins de faptul că, deşi la respectivul Congres nu se va întâmpla nimic senzaţional, că el va fi unul cu final aşteptat şi că cei pe care dl. Dragnea îi doreşte în preajmă se vor regăsi pe lista aleşilor de delegaţii la Congres, şi ei ajunşi în Sala Palatului cu avizul şi binecuvântarea aceluiaşi Liviu Dragnea, ceea ce urma să se petreacă sâmbătă la Bucureşti ne interesează pe toţi. Căci, într-un fel sau altul, desfăşurarea lucrărilor Congresului va arăta modul în care va fi condusă pe mai departe ţara în ipoteza în care guvernarea PSD-ALDE îşi va duce până la capăt mandatul. După ce am văzut ce au transmis televiziunile din România pot spune că avem cu toţii mari motive de îngrijorare.

În haoticul lui discurs rostit de la tribuna simulacrului de democraţie care a fost Congresul extraordinar al PSD, dl. Dragnea ne-a dat, aparent, în toate chipurile posibile, asigurări că ţara îşi va continua orientarea pro-europeană. Atâta doar că dl. Dragnea şi partidul pe care îl va conduce, din câte se pare, în vecii vecilor amin, cam tot la fel cum acelaşi domn Dragnea crede că PSD va domni pe veci în România, deţin propria lor viziune despre ce înseamnă orientare pro-europeană. Cam în acelaşi mod în care vedea Nicolae Ceauşescu România, mai curând o Coree de Nord în devenire.

Mizând, asemenea ilustrului său predecesor şi tovarăş întru gândire neo-bolşevică, pe cartea naţionalistă. Lăsându-ne să înţelegem că o fi ea apartenenţa la UE bună, numai că nu tot ceea ce se spune pe la Bruxelles, pe la Strasbourg e la fel. Că mai avem şi duşmani, tovarăşi, şi oameni care ne vor răul, şi inşi care denigrează România (nimeni alţii decât autiştii despre care vorbea fără să ştie la ce face referire d-na Viorica Dăncilă. Cetăţeana, cu mari probleme de exprimare în limba română, care începând de sâmbătă nu e doar premier, dar duce pe umerii ei de activistă comunistă de vocaţie şi funcţia de preşedinte executiv al partidului. Că om fi noi europeni, dar ştim noi, adică ei, cei din conducerea PSD, mai bine, aici la Bucureşti, cum trebuie să recroim legile justiţiei, mai mult sau mai puţin, de fapt cât mai puţin posibil, cu avizul Comisiei de la Veneţia.

Puţin i-a păsat domnului Dragnea de dezvăluirile legate de implicarea domniei-sale în acţiunile aşa-zisului Stat paralel. Despre zaiafeturile organizate de reprezentanţii acestuia la care chiar domnia-sa, dl. Liviu Dragnea, a luat parte, chiar în postura de măcelar şef.

S-a înşelat, aşadar, dl. Cristian Tudor Popescu care a profeţit joi seara la Digi 24 că sintagma va dispărea cu totul din spaţiul public. Nici vorbă. A făcut referire la ea, într-o intervenţie anostă, fără nici cea mai mică idee, dl. Călin Popescu-Tăriceanu, a întărit-o dl. Dragnea. Insistând asupra arestărilor abuzive.  Un indiciu cum nu se poate mai fără echivoc că asaltul împotriva DNA va continua.

Precum Nicolae Ceauşescu în urmă cu 29 ani, dl. Liviu Nicolae Dragnea ne-a dat toate asigurările din lume că avem programe minunate. Că avem şi partidul, şi guvernul pregătite să le pună în practică. Că programul prezentat de la tribuna Congresului este unul sacro-sanct şi că foarte curând el va deveni lege. Mai pe şleau spus că se va continua pe consolidarea ideii de partid-stat. Ascultându-l vorbind pe dl. Dragnea am avut sentimentul întoarcerii în timp. În toamna anului 1974 când Conferinţa naţională a PCR a aprobat, cu aplauze, urale şi ovaţii Programul PCR de construire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi de înaintare a României spre comunism.

Sigur, dl. Dragnea nu şi-a uitat acasă spiritul critic. A fost de acord, chiar a încurajat ideea că mai avem şi lipsuri, dragi tovarăşi, şi că în ultimele trei decenii s-au făcut în prea multe domenii greşeli impardonabile.

Dar oare câţi din cei ultimii 29 de ani din istoria României au fost cu FSN, cu FDSN, cu PDSR, cu PSD, adică cu partidul d-lui Dragnea la guvernare?

Text publicat concomitent pe site-ul contributorrs.ro şi pe blogurile adevărul.ro