Emoţie de toamnă. Vin culegătorii
0
E luni şi cred că este ultima zi de incertitudine, de mâine se va trece la rezolvarea tuturor problemelor şi necunoscutelor politice care ne-au tocat mărunt în ultima perioadă.
La rezolvarea crizei medicale nu mă gândesc, ar fi, totuşi, prea mult să sper.
Oricum, lunea nu e chiar o zi în care să te apuci în forţă de lucru, cam multă mahmureală, ai putea da rateuri.
Dar să zicem că greşesc, ne mobilizăm şi, în zilele următoare, popor şi clasă politică, o să dăm ce e mai bun din noi, că e din belşug, Slavă Domnului, suntem talentaţi, harnici şi frumoşi, şi vom reuşi să ne menţinem în continuare acolo, sus, deasupra Ungariei şi Poloniei.
Înţeleg că modalitatea de rezolvare a crizei este deja tranşată: ori cu stânga, ori cu dreapta.
Dacă e să fie coaliţie de dreapta cu poporul userist, uşor stângist, gălăgios, dar şi numeros - cam cât un Urziceni cu comunele din preajmă, doar să ne uităm la câţi au fost la votul online pentru domnii Cioloş, Barna şi al treilea -, primesc.
Garantată continuarea luptei cu Mafia pesedistă şi pentru desfiinţarea secţiei speciale, cu trimiterea acasă sau prin alte birouri a celor 6 procurori de care se împiedică reforma în justiţie.
Domnul ministru Drulă poate primi în continuare în audienţă lobbişti liberali. Tocmai s-a recepţionat un colet cu tehnică nouă de ascultare.
Dacă e să fie coaliţie de centru – stânga, iar cei doi fraţi, cel liberal democrat şi cel social democrat, despărţiţi vremelnic de o soartă potrivnică, să se reunească şi să-l pedepsească pe cel care ar fi dorit să fie şi nu a mai apucat să devină ortoman (conform DEX: bogat, arătos), primesc şi asta.
Garantată stabilitatea la vârf şi în teritoriu, mielul de dar nu se caută la doctrină, dacă interesele o cer. Pupat Piaţa Victoriei!
Oricum ar fi, la intersecţie va funcţiona semaforul Kelemen, iar fluxurile de decizie vor circula după algoritmul:
roşu / piros - stai pe loc, că nu e foc!
alb / fehér - «fii atent!» şi fii prudent!
verde / zöld – se aprinde! La plăcinte, înainte!
Cei mai buni Kurtos kalacs sunt la Bucureşti, se ştie!
Soluţii sunt, nu asta e problema, la fel bunăvoinţă şi bună credinţă, că fără ele nu se poate în politică.
Şi, totuşi, rămân câteva necunoscute, care ar fi putut să fie cunoscute:
De ce a tăcut preşedintele (vă rog să nu fiţi răutăcioşi...)?
Un semn, acolo, mai ales către mulţimea liberală de rit Câţu, ar fi însemnat mult.
Aşa, dirigintele republicii noastre a ales doar să-i trimită pe cei doi vlăjgani din clasă, ăia care stau de obicei în ultima bancă, să-şi rezolve singuri problemele în curtea şcolii.
Când se vor întoarce, se va uita la vânătăile fiecăruia şi va decide: ”tu, se pare, ştii să încasezi mai bine. Eşti nominalizat”.
Ce speranţe mai au liberalii?
Jumuliţi de Orban, pe de o parte, trimişi de sondaje, pe de altă parte, la un nivel de o cifră şi jumătate, uitând, şi ei, câţi mai sunt şi pe unde mai sunt, brătienii de azi, cu papion şi roşii în obraji, par a fi un satelit de mică altitudine, căruia motorul începe să-i dea semne de rugină în pistoane.
Circulă deja o vorbă înţeleaptă: ”spune-mi pe cine punem premier, ca să îţi spun cine va vopsi cu smoală uşa preşedintelui de partid”. Ce mai contează că tocmai s-a terminat un congres, săbiile sunt prea ascuţite şi vesele ca să stea în teacă.
Aşa că bine ar fi ca să nu fie premier de la liberali. Nu-ţi suflă nimeni în ceafă, poţi dirija dar nu răspunzi de orchestră. Un number 2, pe la Senat, ar fi o soluţie de mai mare Dragu. Zic şi eu că asta ar fi varianta Câţu. Poate sunt şi altele, dar, pare-se, ce e în Ciucă e pe ducă.
Deşi, vorba lui Orban: ”ciiiiiiiine este generalul pentru care merită să sacrificăm fiecare minut, fiecare picătura de energie şi strop de sudoare?”. Chiar, cine este generalul?
Şi, în fine, să nu uit esenţialul:
Cine este şi ce vrea peeeseeedeee-ul?
Asta, da, necunoscută!
Partid hâtru, bine antrenat în ştiinţa culesului la recoltele ţării, de aia a avut cei mai buni miniştri la agricultură, ştie că nu e bine să intri în livadă înainte de vreme, că recoltele timpurii sunt mai slăbuţe şi strepezesc dinţii.
Dar dacă ţara o cere! Poţi să zici nu? Mai ales că tentaţia e mare, foamea , la fel, se aduc şi mărfuri de la Bruxelles, doar pentru magazinele cu circuit închis.
Mai e şi un pic de revanşă: nu m-ai lăsat să fac guvern când aveai de ales, o să îl fac când nu mai ai alte alegeri. Dacă nu vrei cumva anticipate, poate chiar şi un mic zvon de suspendare.
Şi, desigur, e vorba de Responsabilitate pentru Soarta Ţării. Aşa, da. Sigur, da. De trei ori, da.
Deci, să recapitulăm, azi e luni, mâine e marţi, hm, ghinion, dar vine miercuri.
Poate, poate, pentru binele ţărişoarei, pentru viitorul ei, pentru fericirea ei.
Sunt emoţionat.
Se încarcă comentariile...
