Este „mobilitatea cetăţenilor“ o prioritate europeană?

Cu toate că economia românească suferă tot mai vizibil din cauza crizei forţei de muncă, oficialii de la Bucureşti par preocupaţi să menţină fluxul migrator la cote înalte.

România a pierdut în ultimele decenii 3 milioane de cetăţeni, majoritatea dintre ei cu vârste cuprinse între 20 şi 40 de ani. În ţară, toţi cei vizaţi - de la marile firme la angajatorii sezonieri şi cei care caută ocazional diferite servicii - se plâng că nu găsesc oamenii potriviţi. Subiectul a depăşit de mult nivelul oralităţii, devenind tematica unor rapoarte economice serioase. De exemplu Camera de comerţ şi industrie româno-germană semnala recent că, din propria experienţă, trei zone din România - Sibiul, Timişoara şi Capitala - au ajuns nerecomandabile investiţiilor străine din cauza crizei forţei de muncă. Dar acelaşi lucru tinde să se petreacă şi la Satu Mare sau la Braşov, devenind treptat un fenomen general în România. Toate Camerele de comerţ, de fapt, vorbesc tot mai insistent despre importul de forţă de muncă din afara Uniunii Europene.

Este de semnalat totodată că îngrijorarea cu privire la criza forţei de muncă nu a venit de la autorităţile guvernamentale care au la dispoziţie tot felul de statistici şi care pot întrevedea consecinţele negative ale acestei situaţii, ci de la sectorul privat, care are însă o perspectivă unilaterală. De mai bine de 10 ani încoace nu am auzit niciun guvern care să ia în serios exodul masiv al tinerilor din România. Chiar dacă sporadic unii politicieni au ajuns să deplângă, retoric, plecările masive, politicile guvernului par dimpotrivă să le încurajeze. Şi nu neapărat prin politici interne (eşecul economic bunăoară nu poate fi considerat o acţiune premeditată), ci prin insistenţa cu care militează pe plan european pentru întreţinerea în viaţă a tuturor canalelor de migraţie intra-europeană.

Să luăm un exemplu proaspăt. În urma unei întrevederi oficiale, secretarul de stat pentru relaţii interinstituţionale şi juridice din MAE, Cristian Winzer, a considerat necesar să facă următoarea declaraţie:

„În ceea ce priveşte relaţia viitoare dintre Uniunea Europeană şi Marea Britanie, mobilitatea cetăţenilor este una dintre priorităţile României. Credem că este în interesul ambelor părţi ca viitorul acord să prevadă un cadru de reglementare ambiţios în domeniul mobilităţii cetăţenilor europeni.“

Aşadar, cu toate că fenomenul crizei forţei de muncă nu mai e ceva teoretic, devenind o frână serioasă în calea dezvoltării economice, oficialii de la Bucureşti consideră ca este necesar să menţină fluxul migrator la cotele înalte de până acum. Să nu ne lăsăm înşelaţi de cuvinte. „Mobilitatea cetăţenilor“ sună frumos, ca o condiţie a libertăţii, dar se ştie că Marea Britanie a fost principala destinaţie a emigraţiei româneşti din ultimii ani.

Să spui că „mobilitatea cetăţenilor“ este o prioritate înseamnă că MAE lucrează direct şi harnic pentru stimularea pe mai departe a emigraţiei româneşti. Să facem distincţiile necesare. Una e să spui că statul apără drepturile cetăţenilor români şi toate achiziţiile europene privitoare la libera circulaţie şi cu totul altceva să faci din „mobilitate“ o prioritate. E o diferenţă de accent care se poate dovedi esenţială. În primul caz, statul român şi-ar face o datorie din a proteja drepturile unui cetăţean sau altuia care s-ar găsi în dificultate în relaţia cu un alt stat european. În al doilea caz, preocuparea statului nu ar fi să vină în sprijinul unui cetăţean anumit, ci să creeze condiţiile pentru ca tot mai mulţi cetăţeni să poată pleca.

E clar că funcţionarul din MAE pe care l-am citat mai sus nu are deloc în vedere interesele statului român, care se vede privat de energiile sale umane cele mai de preţ, ci interese pur individuale, înţelese la „firul ierbii“. Sau poate e vorba de o viziune ideologică asupra Europei care pretinde mixitate totală şi demantelarea urgentă a statelor naţionale.

Horaţiu Pepine - Deutsche Welle