Eu nu votez. Dar ştiu cum puteţi s-o faceţi dumneavoastră

Punctul unu: nu trageţi în autor, vrea şi el să vândă un articol. Punctul doi: să mă explic. Nu ştiu, acum, dacă mă voi duce la vot pe 27 septembrie, probabil că nu. M-am mutat de câţiva ani din frumosul sector bucureştean care încă nu are un centru istoric al lui, deşi din cel al Bucureştiului, ăla vechi, deţine o bucată semnificativă, plus un Mare Bulevard,  o Casă Mare a Poporului şi o Catedrală şi Mai Mare a Mântuirii.

Nu am prins decât un an din mandatul actualului primar de sector, un domn avocat, bun cu vorbele în acea perioadă, mai puţin cu faptele. Între timp, nişte panouri înfipte în iarbă spun că lucrurile s-au schimbat. Ştiu şi eu ce să mai cred?

Acum stau într-o comună lângă Bucureşti. Aici, când un primar face ceva se vede, nu sunt lucruri atât de complicate, deşi, e adevărat, nici competiţia nu e aceeaşi. Problema este că aici sunt venetic, nu pot vota, iar ştiinţa mea în întâmplările locului este încă dincolo de pârleaz.

Aş putea vota, ştiu, pentru Bucureşti. Primarul frumoasei noastre capitale nu a fost, însă, mai niciodată un  administrator al „trebilor de dinlăuntru”, fiind mereu cu ochi pe alte trofee. Bucureştiul se alătură „cauzelor pierdute” la nivel naţional: autostrăzi neconstruite, spitale nerealizate, trafic fluent - mereu o promisiune, transparenţă în achiziţii - din când în când, PUZ-uri gândite pe termen lung şi cu standarde – dar nu acum, acum preferăm kitschul. Ocupantul fotoliului onorant de pe Bulevardul Regina Elisabeta / Splaiul Independenţei foloseşte, de obicei, mandatul, mai ales ca să explice de ce nu se poate face ceva la nivelul marelui oraş, pentru ca, ulterior, dacă i-au ieşit cărţile politice, să extindă explicaţiile la nivelul ţării.

Aş putea vota pentru Bucureşti, dar... nu mai este oraşul meu. A devenit atât de incoerent, de nestăpânit, încât ar avea nevoie rapid de o transfuzie de autoritate şi bună administrare pe care nu o identific la actualele oferte.

Poate e vina mea, nu ştiu eu să văd bunele intenţii şi profesionalismul din spatele lor.

Dar dacă eu nu pot, sau nu sunt decis, în fine, poate puteţi dumneavoastră. Şi nu doar la Bucureşti.

Trebuie îndeplinite, totuşi, câteva condiţii:

• să credeţi că votul dumneavoastră contează. Ştiu, e foarte greu. Dar nu vă faceţi  probleme, alte lucruri sunt şi mai rele decât un slogan;  
• să aveţi chef să vă duceţi la vot în acea duminică, o zi în care v-aţi programat, de pildă, să nu faceţi nimic. Nimic de tot.

Dacă, totuşi,  vă decideţi să vă îndreptaţi către şcoala, cel mai adesea, unde e amenajată secţia de vot, v-aţi şi îmbrăcat un pic mai curăţel, sunteţi şi pregătiţi să staţi la o coadă lungă, rarefiată de rigorile pandemiei, poate chiar să vă şi certaţi cu potenţiali alegători care vor să intre mai repede, au o problemă care nu suferă amânare etc., nu mai rămâne decât să luaţi buletinele şi ştampila, să intraţi în cabina aceea cu uşa de pânză tremurândă şi să:

• nu repetaţi greşelile din trecut. Aţi votat de toate şi pe toţi. Fiţi de această dată, mai selectiv;  
• nu votaţi foarte tineri, au entuziasm dar nu au expertiză, nu au contacte, vor fi mâncaţi de vii de sistemul - că n-o să-i spun mafie - din administraţiile locale;  
• nu votaţi candidaţi prea vârstnici, administraţia nu e un conclav al înţelepţilor, trebuie vigoare, rezistenţă şi tutun. Pentru cei trecuţi prin viaţă, acest mandat e doar un ultim tun pe care vor să-l dea, vor să mai fie ascultaţi, vor să mai prindă, poate, un pic de respect;  
• nu votaţi poeţi, oameni veniţi din afara administraţiei, pentru ei priorităţile sunt altele, vor întrerupe activităţi pentru că a venit muza, nu vor şti ce să ceară, nu vor şti ce să asculte, pentru că ei au deja un talent care nu are legătură cu prozaica activitate de edil;  
• nu-i votaţi pe cei care au fost declaraţi hoţi sau mincinoşi, au condamnări, au declaraţii de colaborare cu ştiţi dumneavoastră cine, sau dacă nu, au sentinţe care atestă acest lucru. Ştiu, au şi tupeu, nu recunosc nimic, nu se tem de nimic, sunt şi protejaţi, de aceea vin din nou la vot. Dar trebuie să fie un filtru care să-i oprească. Puteţi fi dumneavoastră, prin acest vot;  
• nu votaţi pentru a fi în trend. Votul pentru poziţiile politice la nivel local e altfel, aşa ar trebui, decât cel politic, parlamentar sau prezidenţial. Puteţi pierde un administrator local bun pentru că partidul din care face parte e pe tobogan. Votaţi pentru cămaşa care vă e aproape, nu pentru paltonul promis peste trei luni;  
• votaţi pe cel care v-a făcut un bine direct: a asfaltat, a băgat apă,  canalizare, a adus conducta de gaze, a făcut un parc prin care treceţi, a construit o piaţă, v-a uşurat viaţa când v-aţi dus să plătiţi taxele. Nu daţi vrabia din mână pentru promisiunile de pe gard;  
• nu votaţi ciudaţi, cei care participă la toate alegerile, indiferent ce e în joc. La această categorie intră şi cei cu personalităţi accentuate, care vor să fie în centrul atenţiei, care participă la toate mitingurile, pro sau contra, care îşi dau cu părerea despre toţi şi toate, care sunt Gică Contra la tot ce fac alţii şi au propriile soluţii, cel mai adesea doar enunţate, la orice. Ei vor munci nu pentru dumneavoastră ci pentru propria lor publicitate. Poziţia dobândită prin alegeri este doar podiumul pe care să defileze către alte orizonturi;  
• nu votaţi doar pentru că este un nume recomandat, pentru că aşa vi se spune, de prieteni, de cunoscuţi, poate chiar din familie, că ar fi bine. În fond e decizia dumneavoastră intimă, un pariu personal. Vă veţi bucura când veţi vedea că aţi câştigat, iar votul s-a dus către candidatul potrivit;  
• nu votaţi nou veniţi în oraşul, comuna pentru care candidează. Ştiu, se spune, e vorba de sânge proaspăt, de lipsa conexiunilor cu lumea subterană. Dar e vorba şi de lipsa de empatie cu un loc cu care nu au nimic în comun. Doar o adresă, una nouă. Dacă nu eşti de-al locului, nu e nimic în sânge care să te lege de el. În filme se întâmplă şi invers, în realitate, mai rar;  
• nu votaţi zâmbete sau angajamente sau promisiuni. Faţa zâmbitoare va reveni la normal în secunda doi, angajamentele se aruncă în coşul din stânga biroului, promisiunile în cel din dreapta. Vor sta acolo, până către sfârşitul mandatului;  
• nu votaţi şabloane: nu toţi liberalii sunt liberali, nici toţi social democraţii nu sunt pro clasa mică şi mijlocie. E o cumetrie ideologică şi de interese de colo până colo, uitaţi-vă doar la oameni, la candidaţi, ei şi-au pus embleme pentru că nu au avut încotro, dar, dincolo de ele, doar ei sunt cei ce vor face, sau nu, ceea ce promit;  
• votaţi doar pe cei care vă inspiră încredere, care vă par, poate chiar sunt, naturali, interesaţi sincer să facă o bună administraţie.

Asta presupune şi să nu ţineţi cont de niciunul din sfaturile de mai sus.

Şi, nu uitaţi, puneţi-vă masca, păstraţi distanţa şi spălaţi-vă pe mâini. Măcar dumneavoastră să fiţi curaţi şi protejaţi după acest vot.