Europarlamentare. Bătălia pentru locul doi

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Europarlamentarele din 2014 nu doar că vor configura noii poli de decizie în Uniunea Europeană pe fondul crizei economice şi ascensiunii partidelor populiste şi anti-sistem – acesta este cel mai important text al partidelor tradiţionale post-criză- dar vor influenţa, poate decisiv , şi raporturile din interiorul politicii de la Bucureşti.

Politica de la Bucureşti este ca o insulă, fără prea multe legături cu marile frământări europene şi nici măcar cu marile probleme din societatea românească. Deconectată de politica europeană şi cu o agendă proprie autistă, politica noastră nici nu va face mare audienţă la aceste europarlamentare. Şi nici partidele nu doresc o mobilizare dincolo de activele lor pentru că, nu-i aşa, cine ştie ce surprize le pot furniza cetăţenii. Casele de sondaje anunţă o prezenţă la urne de maxim 30% şi aşa cum spuneam lupta se va da între organizaţii.

Cu toate scandalurile care însoţesc guvernarea Ponta încă de la instalare, PSD nu poate pierde primul loc. Puterea îi garantează coroniţa de învingător, alegătorii votează de regulă cu acela care este la putere, dar şi tradiţia de partid-stat care mobilizează instituţii pentru a colecta voturi, îl va ajuta. În concluzie pentru primul loc jocurile sunt deja făcute.

Candidatura PSD sub sigla Uniunii Social Democrate, nu este întâmplătoare, iar confuzia între USD şi USL ar putea uşura PNL de nişte voturi. Votanţii USL din decembrie 2012 ar putea să fie mai puţin atenţi la ultima literă şi mai puţin informaţi în legătură cu candidaturile separate la europarlamentare.

În context european voturile în favoarea PSD sunt importante pentru Partidul Socialist European care urmăreşte să răstoarne lunga dominaţie a conservatorilor şi probabil pentru unii lideri ai partidului cum e Mircea Geoană care s-a pregătit pentru o carieră în birocraţia de la Bruxelles şi nu ar fi exclus să-l vedem chiar comisar.

Miza la aceste euroalegeri este cine se clasează pe locul al doilea şi contează mai mult pentru politica internă. E adevărat că PDL membru al PPE are şi o presiune europeană să strângă cât mai multe voturi pentru conservatori şi chiar o datorie pentru ajutorul primit în lupta de la Bucureşti împotriva USL.

Chiar dacă PNL este la putere, iar Crin Antonescu încă reprezintă o opţiune de vot pentru mulţi români, PDL are mai multe şanse să-l ocupe fiind, ca şi PSD, un partid de structură. Organizaţiile PDL au un mai bun exerciţiu al mobilizării alegătorilor proprii şi chiar un sistem perfecţionat de localizare a acestora. În plus, organizatorii PDL sunt pe baricade, în timp Relu Fenechiu, cel care preluase funcţia organizatorică la referendumul din 2012, este în închisoare.

Pentru PDL este important să depăşească PNL din câteva motive. Să transmită un mesaj de forţă simpatizanţilor pe fondul migraţiei unor lideri către popularii lui Băsescu. Să transmită clasei politice şi alegătorilor că există viaţă şi după Băsescu. Să deţină primatul în raport cu celelalte facţiuni create de Traian Băsescu în negocierile de unificare, dacă acestea vor exista, şi pentru desemnarea candidatului la prezidenţialele. Nu în ultimul rând, depăşirea PNL ar putea să fie şi pretextul ruperii USL, iar PDL are nevoie de poziţia a doua pentru a domina PNL, dacă acesta va intra în opoziţie.

Principalul handicap al PDL este Traian Băsescu care, prin funcţia prezidenţială, continuă să facă agenda publică, se identifică discursiv cu dreapta –"dreapta sunt eu"- şi monopolizează discursul critic la adresa guvernului. Ponta. Traian Băsescu ar putea rupe electoratul PDL şi de aceea sondajele de opinie de astăzi vor fi irelevante în mai.  Poziţionarea faţă de Traian Băsescu şi Partidul Mişcarea Populară al cărei locomotivă este va fi esenţială pentru PDL în campania de la europarlamentare.

PNL pare a fi într-un declin, iar condamnările pronunţate împotriva unor lideri ai săi precum Relu Fenechiu cu închisoare şi Tudor Chiuariu cu suspendare nu pică în cel mai bun moment pentru partid. În plus, ambiguitatea poziţionării din ultima perioadă faţă de Traian Băsescu, explicată de Crin Antonescu ca o încercare de a rupe din electoratul pro-prezidenţial şi pro-PDL, a provocat o oarecare confuzie, alimentată şi de acuzaţiile de colaboraţionism formulate de PSD la adresa PNL.

O bună parte din electoratul liberal este anti-Băsescu încă de pe vremea CDR, iar declaraţii gen  "între Ponta şi Antonescu îl prefer pe Antonescu", făcute de Traian Băsescu şi suporterii lui, trebuie să fi produs cel puţin nedumerire, dacă nu chiar îndoială. Cooptarea lui Klaus Iohannis în guvern este tactică şi ar putea avea ca efect împărţirea popularităţii guvernului al cărei monopol este deţinut de Victor Ponta. La nivel de imagine Iohannis este un concurent serios pentru prim-ministru.

Europarlamentare din mai şi, mai ales, identitatea partidului care-şi va adjudeca locul doi ar putea influenţa candidaturile la prezidenţialele din 2014 şi formarea de noi alianţe în politica internă. Să ne legăm centurile de siguranţă şi să urmărim spectacolul. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite