Europarlamentarele şi obsesia rrromânismului

Preşedintele PSD, dl. Liviu Nicolae Dragnea, fie bolnav ori sănătos, nu pierde nici cea mai insignifiantă ocazie să ne informeze cât este el de patriot. Cum îi palpită inima pentru România şi sângele românesc în vene.

Cât de mult luptă el şi partidul pe care îl conduce pentru demnitatea României şi a românilor, cum nu va tolera nici o ingerinţă a celor din afară în treburile noastre interne şi cum nu se va lăsa păcălit de vicleniile Uniunii Europene. Care, după ce ne-a primit, acum ne încalcă independenţa, demnitatea, tratându-ne drept cetăţeni din Lumea a treia.

Ce uită, desigur interesat, dl. Dragnea să spună este că Uniunea Europeană ne cere să respectăm acel set de reguli care a fost negociat cu ocazia feluritelor etape ce au pregătit scrierea şi semnarea Tratatului de aderare. UE nu ne lasă pur şi simplu să încălcăm nişte principii sacrosancte printre care şi acela ce nu permite relativizarea ideii de justiţie. O relativizare care ar avea drept consecinţă interpretarea conceptului în funcţie de interesele personale ale d-lui Dragnea şi ale altor inşi cu probleme penale aflaţi în structurile de conducere ale PSD şi ALDE.

Dacă nu ai ce face şi arunci, din când în când o privire, pe ecranul din ce în ce mai posomorât, mai trist, mai lipsit de inspiraţie, mai supus intereselor PSD şi ale lui Dragnea al Televiziunii aşa -zis Române şi pretins naţionale nu poţi să nu fii şocat de cât naţionalism de proastă calitate răzbate din nişte nenorocite de generice. Care promovează feroce, adică aiurea, complet neinspirat, ideea de rrromânism. O idee care nu are nimic de-a face cu adevăratul patriotism.

Pe 26 mai vor avea loc în România alegerile pentru Parlamentul european. Socotite de toată lumea de o importanţă crucială atât pentru ceea ce s-ar putea să fie viitoarea configuraţie politică internă, cât şi pentru apartenenţa României la Europa. Nu voi aborda în comentariul meu de astăzi calitatea, din perspectivă europeană, a candidaţilor. Nu voi reveni nici asupra naţionalismului cam prea agresiv şi parcă prea de paradă, după gustul meu, al d-lui Rareş Bogdan care deschide lista cadidaţilor PNL, nu mă voi ocupa nici de faptul că, din câte se pare, PSD vrea să o pună cap de listă pe paukeriţa Rovana Plumb ori îi va mai asigura un sejur bruxellez agramatei inse Maria Grapini ca o concesie făcută securistului dovedit Dan Voiculescu. Nu voi spune nici o iotă despre care sunt cerinţele mai mult decât caraghioase pe care trebuie să le îndeplinească în viziunea aceluiaşi domn Dragnea un bun candidat român la europarlamentare.

Nu pot însă să nu observ că, cu notabila excepţie a Alianţei 2020, care nici ea nu s-a dovedit prea inspirată atunci când şi-a ales un slogan electoral precum acela care glăsuieşte Mergem la victorie, toate formaţiunile politice româneşti care intră în competiţie fac uz până la saturaţie de numele ţărişoarei. Musteşte, debordează convocarea şi traficarea cuvântului România. Însă lipseşte din respectivele sloganuri ceea ce trebuia să fie cuvântul- cheie Europa. Şi afirmarea fermă a ideii că viitorii europarlamentari se vor opune ferm oricărei încercări de scoatere a României din Uniunea Europeană. Adică din Europa.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro