Evacuarea forţată şi plata de la stat: cele două principii controversate cu care putem salva Capitala de la o tragedie în caz de cutremur

Dacă nu schimbăm astăzi legea care reglementează consolidarea clădirilor cu risc iminent de prăbuşire, la următorul cutremur major (care, statistic, poate veni oricând) vom avea mii de victime şi un centru al Bucureştiului distrus.

Pentru a transforma însă legea actuală într-una eficientă, trebuie să ne asumăm două principii care, în sine, sunt eronate şi pernicioase:

a.      Principiul că statul investeşte în nişte locuinţe private, suportând toate costurile de consolidare (aşadar o favorizare a dreptului de proprietate pentru o categorie restransă);

b.     Principiul că vointa proprietarilor nu contează, ei putând fi evacuaţi în beneficiul unei lucrări pe care o considerăm de utilitate publică (aşadar o limitare a dreptului de proprietate).

Asumând aceste două principii criticabile, rezolvăm în doi-trei ani problema celor 178 de clădiri considerate astăzi pericol public în Bucureşti.

Neasumându-le, nu putem consolida decât 2-3 clădiri pe an, aşa cum am reuşit şi până acum.

Ce alegem? Să fim riguros principiali sau să salvăm vieţi?

Până astăzi, în decenii de dezbateri şi frământări juridice pe acest subiect, principiile acceptate – cu bună credinţă! – de legiutor au fost:

a.      Dacă vrei să îţi fie consolidată casa, e obligaţia ta să plăteşti pentru asta. Statul te ajută, îţi oferă condiţii optime de creditare, dar nu poate irosi bani publici pentru proprietatea ta;

b.     Dacă un singur proprietar din două sute se opune unei lucrări de consolidare într-un bloc, acea lucrare nu va avea loc. Dreptul de proprietate e sfânt!

Aceste două idei – la care în mod normal aderă orice om rezonabil – produc însa în practică un blocaj.

În primul rând: e suficient că un singur om să nu accepte plata lucrărilor pentru ca tot sistemul să fie paralizat. Iar acest singur om va exista întotdeauna într-o clădire cu mai mult de 10 proprietari. E vorba fie de un pensionar care nu poate în mod obiectiv să plătească, fie de un alt pensionar care nu poate înfrunta psihologic trauma părăsirii locuinţei, fie de un proprietar care nu mai poate fi găsit nicăieri – pentru că a părăsit din 1945 România. 

Să presupunem că gândim un cadru legislativ în care numai aceste cazuri speciale primesc bani de la stat pentru consolidări (deşi e greu să gândeşti legi pentru excepţii). În acest caz, restul proprietarilor vor refuza să plătească, acuzând o discriminare: cutare avea de fapt bani. Şi blocajul va persista.

La fel stau lucrurile în privinţa acceptului obligatoriu al proprietarului pentru începerea lucrărilor: mulţi dintre proprietari nu există fizic, nu pot fi găsiţi, iar alţii, aflaţi la senectute, consideră o mutare de câteva luni ca pe o aventură inacceptabilă. 

Din punctul meu de vedere, dacă suntem o societate responsabilă trebuie să tăiem urgent acest nod gordian al clădirilor pericol public asumând că:

1.     În cazul unui cutremur victime nu vor fi doar proprietarii din clădirile respective, ci şi oamenii nevinovaţi care lucrează în acele clădiri sau trecătorii. E deja o problemă publică, nu privată. 

2.     Actuala legislaţie nefuncţională afectează oricum un oraş cu un centru muribund – pentru că turismul sau afacerile nu pot înflori în clădiri pe cale de prăbuşire. E deja o problemă publică, nu privată.

3.     Banii care ar trebui investiţi din buget (120 milioane de euro pentru 178 de clădiri în colaps, doar în Bucureşti) s-au acumulat oricum în ultimii ani prin faptul că nu au fost cheltuiţi niciodată conform planificării bugetare din cauza legislaţiei nefuncţionale.

4.     Cei 120 de milioane de euro – care se pot măsura în mii de vieţi – nu se compară cu 600 de milioane de euro pentru panseluţele primarilor de sector.

5.     Banii se recuperează implicit prin reînvierea economică a unui întreg centru bucureştean şi prin revitalizarea unui întreg sector al construcţiilor (legea s-ar aplica şi pentru alte oraşe).

În acest scop, ar trebui – cred eu, dar trebuie să ne asumăm ca societate – să trecem rapid prin Parlament o nouă lege care să asigure bani integral de la stat pentru consolidări şi care să ofere Primăriei dreptul de a-i evacua pe proprietari pe durata lucrărilor (în caz de refuz şi cu asigurarea unei locuinţe). Sau, sigur, putem să mai vorbim câţiva ani în zadar despre asta, admirându-ne rotunjimea argumentelor.