Excelentele aventuri ale lui Sorin şi Liviu în SUA

Citez de pe pagina oficială de Facebook a premierului Grindeanu: „faţă în faţă cu preşedintele Donald Trump, alături de preşedintele Liviu Dragnea“. Asta e cam tot ce trebuie spus, faptul că un preşedinte de partid şi unul al celei mai puternice ţări din lume pot fi puşi în aceeaşi propoziţie.

Nu aş vrea să fiu răutăcios, înţeleg că domnul Dragnea este preşedintele Camerei Deputaţilor şi că acesta e sensul probabil al postării premierului. Dar istoria domnului Dragnea în a controla guverne de la sediul de partid este bine-ştiută. Domnul Grindeanu probabil chiar sugerează ceva în linia unui articol mai vechi al meu, în care scriam despre cum Liviu Dragnea practic a demarat precampania pentru prezidenţiale. 

Nici nu aş vrea să pun tunurile pe Liviu Dragnea, în situaţia în care plecarea sa în SUA, în rol de înalt demnitar al statului român, a fost o relativă victorie de imagine. Trec peste sumedenia de meme-uri create pe urma pozelor făcute în grabă şi mă gândesc doar la faptul că doi lideri politici, de ideologii diferite (PSD fiind mai apropiat democraţilor din SUA, din această perspectivă), şi-au dat mâna într-un restaurant. 

Serios vorbind, iar aici evaluez din ceva experienţa parlamentară, vizita domnului Dragnea în State a avut destulă greutate, chiar şi lăsându-l pe Trump la o parte. Doi preşedinţi de comisii la nivelul Congresului SUA e binişor, în contextul schimbării puterii, plus o întâlnire informală cam pe la rang de ministru. Trump a fost cireaşa, chiar dacă într-un mod mai degrabă similar cu chermezele baronilor locali, decât într-un cadru oficial. Varianta din urma nu avea cum să existe, în contextul dat, cu un preşedinte abia-instaurat. 

Graba domnului Dragnea nu este, deci, una anormală, ci o mişcare de imagine destul de bine gândită, chiar şi în contextul unei vizite organizate la nivel politic şi nu instituţional. Prezenţa premierului Grindeanu acordă ceva mai multă justificare unei întâlniri la nivel executiv, deşi absenţa unei întâlniri cu Paul Ryan, omologul domnului Dragnea, este uşor suspectă. Bineinţeles, este perfect posibil, ba chiar probabil, ca domnul Dragnea să fi avut şi alte întâlniri despre care a ales să nu posteze pe Facebook. 

Aşadar, nu vorbim despre o grabă sau o plecare forţată a domnului preşedinte (să-i spunem şi noi aşa, dacă domnul Grindeanu acceptă) în State, ci despre o bună oportunitate de imagine, organizată politic, nu instituţional, pe regulile casei noi, chiar pe linia unor inamici ideologici, o uşoară varză căreia i s-a dat destulă greutate pe linie de diplomaţie parlamentară cât să justifice şi constructul aferent de imagine. Să-i spunem o vizită hibrid şi un semnal pe politică externă, cel puţin la nivel parlamentar, de pragmatism românesc. Să zicem! 

Oricât de puţin l-am lua în seamă pe Trump, oricât de puţin l-am aprecia pe Dragnea, oricât am „privi cu îngrijorare” întreaga situaţie, preşedintele s-a arătat preşedintelui ales. Domnul Grindeanu poate răsufla uşurat. Pentru electoratul PSD din ţară, asta e cam tot ce contează. Românii au fost oricum o specie mai de conservatori republicani decât de liberali democraţi. Că PSD-ul este, la rândul lui, un partid conservator, cu idei stângiste doar ca brand adaptat pe istorie şi locaţie, e doar teasing. Cred că domnul Dragnea înţelege această realitate puţin mai bine decât noi şi acţionează ca atare. Mă întreb dacă va putea să le-o explice şi celor care se adună duminică, pe la ora 17.00, în Piaţa Universităţii.