Politică

articolul anterior articolul urmator

Exerciţiu de imaginaţie electorală. Posibile scenarii pentru democraţia României

9
1 Apr 2019 09:55:54
Andrei Tănase
FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
FOTO Inquam Photos / Octav Ganea

Se speculează mult despre importanţa celor 3 rânduri de alegeri care urmează (europarlamentare, prezidenţiale, parlamentare) şi mai ales despre rezultatul acestora şi implicaţiile ulterioare. Părerile sunt împărţite, deznodămintele dintre cele mai colorate. Fără a avea pretenţii de prezicător sau clarvăzător, am intrat şi eu în acest joc al neprevăzutului şi mi-am imaginat câteva ipoteze, care se vor confirma sau nu.

În scenariul imaginat, mi-am ales ca punct de inflexiune persoana lui Liviu Dragnea. Este amuzant cum un fost vânzător de anvelope a ajuns să joace un rol atât de important în viitorul unei naţiuni, dar iată-ne confruntaţi cu acest fapt.

Dacă va fi achitat, o să avem o desfăşurare a lucrurilor sumbră şi destul de previzibilă, zic eu. În caz contrar, plaja posibilităţilor se deschide larg în faţa noastră, libertatea de mişcare fiind nebănuită.

Mă refer strict la dosarul „angajărilor fictive”. Acest proces este unul relativ simplu. Şi nu mă refer că soluţia ar trebui să fie una sau alta, ci la faptul că speţa e destul de clară: fie a comis infracţiunea, fie nu. Lucrurile nu prea au de ce să fie amânate excesiv. În mod normal, o pronunţare definitivă a ÎCCJ ar trebui să vină prin vară, aşadar după alegerile europarlamentare.

I. În caz de achitare / prescriere

Am să încep cu acest scenariu, cel mai pesimist şi întunecat.

În cazul în care Liviu Dragnea, preşedintele partidului de guvernământ, este achitat, lucrurile nu arată deloc bine pentru democraţia şi statul de drept din România. Deja lucrurile au derapat periculos.

Nu doar că Liviu Dragnea pare că şi-a ales completul favorabil (după ce, cu complicitatea Curţii Constituţionale şi a CSM-ului, a reuşit să le evite pe primele două), dar în acelaşi timp continuă asaltul asupra justiţiei din România. Chiar dacă, să spunem, acest complet, în urma analizării probelor şi interogării martorilor, ar fi pentru condamnarea lui Dragnea, s-ar putea să nu se mai ajungă acolo dacă Ordonanţa de urgenţă privind modificarea Codului Penal şi Codului de Procedură Penală este dată, deoarece fapta de care este acuzat Liviu Dragnea s-ar putea să se prescrie.

În primul rând, un astfel de deznodământ ar fi o puternică lovitură de moral pentru opinia publică, dar şi pentru magistraţii din sistem care încă se luptă pentru independenţa justiţiei. Deja Liviu Dragnea este înspăimântător de puternic. Două obstacole mai stau în calea sa: justiţia şi timpul. Fiind presat de, teoretic, iminenta pronunţare în dosarul „angajărilor fictive”, opţiunile sale sunt destul de puţine, şi este obligat să rişte tot. Dacă însă este achitat sau fapta s-a prescris, timpul devine din duşman prieten al dictatorului din Teleorman. Fără să-i mai fie ameninţată libertatea pe termen scurt, Dragnea va putea să se concentreze exclusiv şi cu maximă atenţie pe demantelarea a ceea ce a mai rămas din justiţie şi pe consolidarea poziţiei sale.

Văzând că nu poate fi oprit, mulţi magistraţi care acum i se împotrivesc, vor capitula, iar cei care se vor încăpăţâna să rămână de cealaltă parte a baricadei vor fi pur şi simplu curăţaţi din sistem.

De asemenea, există riscul unei demobilizări (care s-a observat în unele episoade) şi din partea societăţii civile, ceea ce ar mai reduce şi din presiunea publică.

Toate aceste lucruri ar conduce, inevitabil, către un singur lucru: dispariţia alegerilor libere. Nu spun că vom ajunge în situaţia Coreei de Nord, dar competiţia va fi una nedreaptă, iar PSD-ul, evident, marele câştigător al contextului. Vedem deja cum autorităţile competente sunt împiedicate să analizeze modul în care PSD-ul a cheltuit banii, iar asta se întâmplă când Dragnea nu a terminat-o cu justiţia.

Liber, încrezător şi mai puternic decât oricând, Dragnea fie o să candideze la preşedinţie, fie va încerca să pună acolo o marionetă (Viorica Dăncilă?), iar el să aibă cu adevărat puterea prin funcţia de prim-ministru.

1. Dragnea preşedinte

Această ipoteză are mai degrabă legătură cu psihologia cetăţeanului Liviu Dragnea şi cu motivaţiile sale de ordin intrinsec.

„Nu vreau să plec din viaţă ca un prost” ne-a anunţat Liviu Dragnea. Obsesia românului de a nu fi luat „de prost” s-ar putea să îl mâne şi pe Dragnea. Deşi acum funcţia de preşedinte este mai puţin ofertantă din punctul de vedere al atribuţiilor şi influenţei (în special în politica internă), Dragnea s-ar putea să vadă în această funcţie legitimarea valorii sale pe care majoritatea ignorantă nu o vede. O să îşi elimine potenţialii contracandidaţi (votul din senat pentru începerea urmării penale de care este vizat Tăriceanu este în continuare amânat de Dragnea) şi o să pună întreaga maşinărie (PSD-ul + mass-media) în funcţiune. Fără un control real al informaţiilor răspândite în spaţiul public şi cu resursele statului la cheremul său, s-ar putea ca procentul modest de încredere de care se bucură acum Liviu Dragnea să crească neaşteptat. Odată ajuns preşedinte, Dragnea va începe transformarea sistemului din republică semi-prezidenţială în republică prezidenţială pentru a-şi întări puterea şi funcţia.

Desigur, chiar şi fără dosar, această abordare ar putea să-i fie şi fatală. PSD-ul nu prea câştigă prezidenţialele, asta este cunoscut. Dacă ne uităm şi la nivelul de popularitate al liderului PSD, observăm că misiunea este una destul de complicată. Adversarii vor rămâne în continuare în partid, chiar dacă se vor face nevăzuţi la început, dar cu siguranţă vor ataca în momentul în care vor mirosi sânge. Iar aventura prezidenţială s-ar putea să fie acest moment. Dorinţa de confirmare a lui Liviu Dragnea ar putea să-i fie, în cele din urmă, fatală.

2. Dragnea prim-ministru

PSD-ul şi-a pregătit din timp eşecul la prezidenţiale, golind treptat funcţia prezidenţială de prerogative. Dacă Liviu Dragnea va rămâne raţional şi rece până la capăt, nu are motiv să se viseze preşedinte, poziţia de prim-ministru fiind cea mai indicată.

Având majoritatea în Parlament şi înconjurat de o echipă ministerială obedientă, Dragnea se va afla în poziţia perfectă de a trage sforile astfel încât totul să se aşeze după bunul său plac. Din această ipostază, răul pe care acest individ îl poate face nu poate fi cuantificat.

Ce se întâmplă cu celelalte partide?           

Nu prea mai contează. Mulţi din PNL (şi nu numai) probabil vor migra către centrul de putere, iar cei rămaşi se vor zbate într-o opoziţie anemică şi divizată. Fragilitatea USR şi PLUS s-ar putea să fie exploatată având ca rezultat spargerea blocului „2020”. Viaţa în opoziţie va fi atât de grea (sabotată şi de viitoarele modificări pe care PSD-ul probabil le va opera astfel încât să defavorizeze partidele mai mici) încât mulţi vor renunţa şi se vor resemna. Un rând sau două de alegeri cu rezultate proaste va tăia din elan şi din dorinţa de a mai lupta într-o luptă ce pare pierdută.

Nu am neglijat faptul că alegerile europarlamentare vor avea loc înainte ca bătălia lui Dragnea cu justiţia să se fi tranşat, dar, în mod normal, acest exerciţiu electoral nu ar trebui să aibă un impact foarte mare. Deşi, probabil, prezenţa la vot va fi mai mare decât în trecut, PSD-ul nu cred că o să piardă atât de mult încât poziţia lui Dragnea să fie ameninţată. Să nu uităm că PSD-ul nici în cele mai grele momente nu a luat mai puţin de 30%.

II. Dragnea este condamnat

De-abia acum lucrurile devin interesante.

Dacă Liviu Dragnea ajunge după gratii, în primul rând se va crea un uriaş vid de putere în PSD şi deci în administraţia centrală. Imediat vor începe luptele pentru ocuparea funcţiilor, iar asta poate să afecteze PSD-ul din interior, cu urmări în ochii susţinătorilor săi.

Liviu Dragnea fiind eliminat din peisaj, vechiul său prieten, Victor Ponta, se va întoarce de mână cu toţi „dizidenţii” în Partidul Social-Democrat pentru a încerca să ocupe el locul lăsat liber, pe care l-a pierdut într-un context social dificil (Colectiv).

Să nu neglijăm faptul că nici Victor Ponta şi nici cei care i s-au alăturat n-au criticat vreodată partidul, obiectivele acestuia sau mecanismele. Aceştia l-au criticat pe Liviu Dragnea şi i-au amendat modul discreţionar de a conduce, acuzându-l că face mult rău mult iubitului lor partid.

Partidul Pro România nu pare a fi decât un vehicul politic pe care Victor Ponta & Co îl folosesc până drumul în PSD va fi din nou deschis.

Această „repatriere” ar putea să vină ca soluţie „externă” la ocuparea vidului de putere de care vorbeam mai sus, ceea ce ar diminua semnificativ daunele, Victor Ponta încă bucurându-se de apreciere publică. (Dragnea este conştient de acest lucru, de aceea mi se pare mai mult decât o coincidenţă că Secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie se pregăteşte să preia dosarul „Ghiţă-Ponta-Blair” de la DNA)

Cu toate acestea, şocul acesta (după Dragnea vor mai cădea şi alţi „grei” din PSD) s-ar putea să destabilizeze puţin partidul, iar strategia pe termen scurt va fi neglijarea alegerilor prezidenţiale. Nu asumat, evident, dar aşa cum PSD-ul a refuzat să intre la guvernare în 2008 sau după cazul Colectiv, preferând să se regrupeze „în opoziţie”, aceeaşi strategie s-ar putea să fie adoptată din nou.

Astfel, Tăriceanu s-ar putea să fie unul dintre candidaţii (poate chiar susţinut şi de PSD, asumat sau nu; în 2008 a beneficiat de sprijinul PSD-ului) la prezidenţiale. Nu-i dau prea multe şanse, el fiind oarecum rupt de marea masă a electoratului cu care nu rezonează absolut deloc. Înfrângerea din cursa prezidenţială o să însemne probabil sfârşitul carierei sale politice la nivel înalt, iar asta s-ar putea răsfrânge asupra partidului său, ALDE (partid ultra dependent de persoana lui Tăriceanu), care fie se va dezintegra, fie va deveni cantitate neglijabilă.

O condamnare a lui Dragnea o să aducă un val puternic de euforie din partea USR şi PLUS, care vor încerca să îşi lipească imaginea cu această victorie, care s-ar datora într-o măsură şi lor care au susţinut permanent independenţa justiţiei.  Blocul „2020” se va întări şi va obţine puncte în plus, electoral vorbind.

O să fie o bătălie foarte interesantă între Iohannis şi candidatul USR-PLUS (probabil Cioloş), care va fi câştigată de cel care va capitaliza mai bine îndepărtarea lui Dragnea. Asta dacă nu au loc alte evenimente notabile, desigur.

Alegerile parlamentare din 2020 vor fi foarte disputate. PSD-ul „reinventat”, USR-PLUS pe val, ALDE probabil nesemnificativ, iar PNL-ul pe undeva prin zonă (sau poate mai sus în sondaje ca urmare a referendumului pe justiţie?). Va fi foarte important pentru PNL dacă Iohannis câştigă şi al doilea mandat. În caz contrar, locul 2 în România va fi al USR-PLUS care îşi vor disputa mandatele în principal cu PSD-ul. Contează şi cât de bine se va folosi PNL de infrastructura teritorială pe care o are (punct în minus pentru USR-PLUS), dar şi de modul în care vor reacţiona după alegerile europarlamentare. În cazul unui rezultat modest, cel mai probabil Ludovic Orban va fi îndepărtat, iar o nouă conducere va fi instalată, ceea ce ar putea să fie un lucru pozitiv pentru liberali pe termen lung.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

9 Comentarii

Mircea Lupan
1.04.2019, 10:03:29

Mie-mi place varianta II. Mai ales ca e mai aproape de adevar.

+1 (1 vot)
Ionel Marcu
1.04.2019, 11:03:22

Și mie îmi place varianta II dar mi-e teamă că e prea târziu, Dragnea e cu un picior în șaua pusă deja pe Justiție, mai are de trecut celălalt picior și Justiția e a lui. Singura șansă, în afara unei puțin probabile lovituri din interior, rămân îndepărtatele legislative din final de 2020. Un procent de minim 33%, cu ALDE, UDMR și minorități ne-ar procopsi cu Dragnea pentru încă un mandat sau chiar pe viață, izolați de UE și în genunchi în fața Rusiei. Doar un procent de circa 30% sau sub acesta ne-ar scăpa de guvernarea PSD și de Dragnea. Ca să evite, Dragnea, prin Orlando, va împrumuta cât va fi nevoie, la dobânzi deja mai mari ca ale Greciei, ca sa mituiască în continuare pensionarii și bugetarii. Doar prezența masiva la vot a tinerilor și angajaților din mediul privat va putea reduce procentul PSD, în prezent, după ultimele sondaje, de circa 30%.

+1 (1 vot)
marius cristian
1.04.2019, 12:16:03

SNSPA = pepiniera neo-securistilor progresisti-globalisti. articolul nu este analiza , este propaganda anti PSD si ALDE .... normal avand in vedere autorul.

-2 (2 voturi)
Andrei Tănase
1.04.2019, 13:10:08

Nu mai spuneți nimănui, vă rog. Rămâne între noi.

+2 (2 voturi)
Stancu Dan
1.04.2019, 12:25:01

Citat : "daca pesedeu' va face aia si ailalta, multi opozanti vor renunta si se vor resemna". Intreb si eu, omeneste ... un om care uraste ceea ce inseamna pesedeu' si pesedismu' ... "renunta si se resemneaza" ?!?!? Cand stii ca niste unii vor sa distruga societatea rdnunti si te resemnezi ?!?! Asta ar face-o, eventual, acele specimene care asteapta un ciolan de ros. N-a castigat ciolanu' = ma resemnez. Da' cine uraste cu adevarat pesedeu' nu va renunta si nu se va resemna niciodata.

Vezi toate comentariile (9)

Modifică Setările