Extremismul maghiar şi patriotismul social-democrat

Domnul deputat PSD Bogdan Diaconu, folosind o frumoasă retorică patriotică, a înfierat extremismul maghiar, aratându-se, de asemenea, indignat că pot exista regrete privind Trianonul. Mă arăt şi eu indignat, la rândul meu, de politica partidului din care face parte.

E curios cum domnul Diaconu, ca şi mulţi alţi români, sunt uimiţi că există regrete ale maghiarilor atunci când se vorbeşte de Trianon, argumentând că „dreptatea este de partea noastră”. Solid argument! Cu alte cuvinte, doar noi, românii, avem dreptul să regretăm pierderi teritoriale. Precursorii domnului Diaconu, care au cedat fără luptă teritorii româneşti, spuneau exact acelaşi lucru. Cu alte cuvinte, am murit cu dreptatea în mână.

Dar nu despre asta vreau să vorbesc. Slovacia, vecina noastră de la vest, are şi ea o problemă cu extremismul maghiar. De fapt, avea. Spre deosebire de gargara politicenilor români, cei slovaci au acţionat, cu patriotism, în spirit european, dar cu fermitate. În august 2009, când preşedintele Ungariei, Lazlo Solyom, a dorit să participe la inaugurarea unei statui a sfântului Ştefan în localitatea Komarno, cu o mare concentraţie de etnici maghiari. Oficialul de la Budapesta a ignorat semnalele diplomatice care atrăgeau atenţia că vizita nu este binevenită, asfel că a fost oprit la graniţă, fiind declarat persona non grata! Argumentarea refuzului: vizita coincidea cu împlinirea a 41 de ani de la invazia trupelor Pactului de la Varşovia în Cehoslovacia, la care au participat şi trupe maghiare. Ca să parafrazez o vorbă celebră: pac-pac! 

De asemenea, Slovacia a făcut faţă cu succes intenţiei Ungariei de a acorda cetăţenia ungară etnicilor minoritari maghiari de pe teritoriul naţional slovac prin adoptarea de către parlamentul ungar a unei legi în acest sens (mai 2010). Reacţia a fost una la fel de fermă, neezitantă şi perfect legală prin adoptarea legii care prevede că se interzice dubla cetăţenie, iar etnicii maghiari care deţin cetăţenia ungară nu pot ocupa funcţii publice în Slovacia. Pac-pac!

În acest context, mai amintim de faptul că trupa rock Karpatia, din Ungaria, este interzisă pe teritoriul Slovaciei datorită mesajelor extremiste, pline de rasism şi xenofobie,  de susţinere a refacerii aşa zisei Ungarii Mari cuprinse în repertoriul ei. Pac-pac!

Fac o paranteză: încercaţi să vă imaginaţi spaţiul public românesc dacă decizii asemănătoare erau adoptate şi de autorităţile de la Bucureşti. S-ar fi murit de indignare în presă, eram declaraţi „fascişti, nazişti, legionari fanatici, antisemiţi, tributari naţionalismului agresiv”, s-ar fi cerut excluderea noastră din Uniunea Europeană, din NATO, ba chiar s-ar fi invocat necesitatea bombardării eventuale a României, „să se dea un exemplu”. Nu zâmbiţi....

Revenind la realitate, ce fac autorităţile române, prin onor reprezentaţii săi? Păi după ce, aflaţi în opoziţie, înfierau cu mânie proletară extremismul maghiar, ajunşi la putere au lăsat să curgă numai lapte şi miere. Şeful de partid al domnului Diaconu, actualul şef al executivului, a ajuns în pană de cuvinte laudative şi linguşeli la adresa liderilor minorităţii maghiare.

În loc de retorică bună în campania electorală, domnule Diaconu, vă recomand să vă strângeţi grupul parlamentar, să studiaţi puţină istorie fără să consideraţi că „dreptatea este de partea noastră”, că nu ne-a ajutat nici în trecut şi nu o va face din de-acum înainte. Studiaţi legislaţia adoptată în ţări precum Slovacia. Şi apoi acţionaţi în consecinţă, cu moderaţie, dar cu fermitate. Asta înseamnă patriotism, atunci când eşti membru al Parlamentului. Nu postările pe blog şi vorbitul la stele despre cât de frumoşi suntem şi ce dreptate avem, şi cât de extremişti sunt unii şi noi nu le putem face nimic.