Extremismul vine cu recesiunea? Ce soluţii are România

Un şantier părăsit la Bucureşti

Războiul din Ucraina ar putea descuraja pentru moment mişcările extremiste din statele europene, dar pe termen lung simpatia pentru ele ar putea creşte din nou. Deocamdată, în România, populismul câştigă teren.

Extremismul a eşuat la alegerile din acest weekend în Franţa şi Slovenia, după ce a avut câştig de cauză în Ungaria, unde Viktor Orban şi-a adjudecat al patrulea mandat de prim-ministru. În Franţa, Emmanuel Macron a obţinut o victorie clară de 58 % faţă de extremista Marine Le Pen (41%), dar aceasta are un câştig relativ faţă de alegerile precedente de 8 procente: în 2017 scorul a fost Macron 66% -Le Pen 34%.

Pe fondul absenteismului de aproape 30%, extremiştii francezi, deşi nu au câştigat fotoliul prezidenţial, şi-au demonstrat, totuşi, forţa. Le Pen a reuşit să convingă destul de mulţi votanţi să vină de partea sa, cu toate că înclinaţiile ei pro-ruse au fost la vedere. Le Pen a luat credite mari de la bănci patronate de Vladimir Putin: în 2014, când Rusia a anexat Crimeea de la Ucraina, Le Pen a făcut declaraţii de susţinere a acestui rapt teritorial. Anul acesta, banii pentru campanie i-au venit printr-o bancă de la Budapesta, apropiată de Viktor Orban. În schimb, discursul ei s-a concentrat la acest scrutin asupra costului vieţii: cât de mult au crescut preţurile pe fondul războiului din Ucraina şi cine ar putea să-i ajute pe cei săraci să nu fie afectaţi atât de rău.

Criza economică ar putea, deci, să le sufle vânt în pânze populiştilor şi extremiştilor, iar refugiaţii ucraineni atât de bine primiţi ar putea fi transformaţi de naţionalişti, după cum sugerează deja unele trenduri din spaţiul virtual de limbă română, în ţapi ispăşitori pentru nemulţumirile autohtone. Deja, aproape 30 la sută din populaţie identifică războiul drept cauză principală pentru declanşarea crizei economice, potrivit unui sondaj Avangarde, comandat de G4media. 

Pentru 78% dintre cei chestionaţi, mărirea preţurilor e cea mai mare problemă şi care nu are rezolvare, pentru că ţara trăieşte de pe-o zi pe alta, din împrumuturi, dependentă de alţii şi fără planuri care să o scoată din această spirală nesănătoasă. Românii nu au încredere în politicienii actuali că ar putea să administreze bine lucrurile pe timp de criză: sub 15 % din electorat e de părere că primul ministru Nicolae Ciucă sau liderul PSD Marcel Ciolacu ar fi pregătiţi, în vreme ce încrederea în Cătălin Drulă, liderul interimar al USR, şi în George Simion, preşedintele AUR, este sub marja de eroare de 3,2%.

Înainte de începerea războiului, AUR începuse să crească alarmant, dar între timp discursul naţionalist şi anti-ucrainean a dat înapoi de teama războiului, iar per total nivelul de încredere în Alianţa pentru Unirea Românilor este în jur de 15%. Imaginea negativă pe care o are Rusia în faţa majorităţii populaţiei face ca revenirea extremiştilor în preferinţele românilor să fie posibilă doar dacă alianţa de guvernare eşuează lamentabil în menţinerea stabilităţii economice a ţării. Deocamdată măsurile luate sunt puţine, fragile, greu de accesat şi concentrate pe cheltuieli sociale, cu toate că tot mai mulţi economişti vorbesc despre spectrul recesiunii.

Nu există încă o strategie din care să rezulte ce poate face guvernul român în perioada războiului din Ucraina pentru ca ţara să nu se prăbuşească şi nici ce se gândeşte Bucureştiul să facă după ce se încheie conflictul. Pentru început, ar putea lua în considerare sugestiile date de Ernst & Young, una dintre cele mai mari companii de consultanţă financiară şi audit din lume. Alex Milcev de la Ernst & Young România a spus că există „investiţii de sute de miliarde care fie vor dispărea, fie vor fi vândute, fie vor fi relocate din Rusia, Ucraina, Belarus” şi că România ar putea fi un loc bun pentru aceste investiţii, dacă ar începe să facă ceva, dacă s-ar mişca suficient de repede. Expertul de la Ernst & Young a declarat că e pentru prima dată în 15 ani când este întrebat dacă România e în NATO şi UE şi dacă e un loc sigur pentru investiţii. Specialistul încearcă să-i mobilizeze pe oficialii autohtoni atunci când declară că „nici polonezii nu dorm pe ei” şi că deja bat la uşile multinaţionalelor şi îşi fac publicitate în faţa investitorilor care pleacă din Rusia, Ucraina şi Belarus.

România e statul UE cu cea mai lungă frontieră comună cu Ucraina, dar legat de ţara vecină cu infrastructura cea mai deficitară. Poate că vremurile dificile care sunt aşteptate ar putea fi mai uşoare, dacă guvernul ar gândi pe termen mai lung şi s-ar pregăti inclusiv pentru reconstrucţia Ucrainei, chiar dacă va fi doar peste câţiva ani.

Dacă guvernul ar fi avut de-a lungul timpului mai mulţi profesionişti şi mai puţini clienţi politici, Bucureştiul s-ar fi mişcat la fel de bine ca Varşovia în acest peisaj dramatic şi complicat, care îi favorizează pe cei pregătiţi.

Sabina Fati - Deutsche Welle