Falsificatorii

Tare grele au mai fost pentru zisele noastre televiziuni de ştiri, în realitate posturi pentru care numai ştirea nu contează, ci doar manipularea ei în folosul sponsorului lor politic, zilele dintre Crăciun şi apropierea Bobotezei.

Greii politicii româneşti şi-au luat vacanţă, alegând cel mai adesea destinaţii secrete. Preşedintele Băsescu s-a ocupat preponderent de nepoată, temperându-şi semnificativ elanul certăreţ limitat doar la o declaraţie înţepătoare la colţ de restaurant. Premierul Ponta şi-a văzut şi el de puericultură, în vreme ce primul senator al ţării şi-a consolidat prietenia cu unicul lui amic adevărat, Morfeu. Doar doamna Gabriela Vrânceanu Firea, neastâmpărată din fire, s-a trezit vorbind, însă vorbele sale au agitat numai persoane de rangul al doilea din conducerea USL şi excomunicaţi decredibilizaţi de teapa lui Sorin Roşca Stănescu.

Au plecat în concediu şi părerologii pretins de mâna întâi, cu excepţia neobositului Bogdan Chirieac, iar în absenţa lor au fost promovaţi în prime time lăutari şi gurişti, sindicalişti cu grade academice, dar cu exprimări de nivelul unor absolvenţi de liceu seral ori actori care, nejucând nimic pe la Teatrele de unde iau leafă, dar unde nici portarii îi mai recunosc, nu le mai dau bună ziua şi îi legitimează la intrare, îşi deapănă amintirile din adolescenţa păunesciano-cenaclistă contra unui pahar cu apă rece şi a unui drum cu taxiul decontat din bugetul postului unde stau cu orele, secondaţi de supusele neveste din dotare, odinioară şi ele actriţe, ba chiar actriţe respectabile.
 
La România TV, postul de casă al PSD-ului, în lipsă de altceva mai bun s-a revenit la subiectul favorit, Nicolae Ceauşescu şi familia sa. Iar cum până şi doamna Paula Iacob, specialista numărul 1 în reabilitarea şi umanizarea fostului dictator şi a progeniturilor sale, a avut nevoie de zile de refacere după Revelionul televizat din propria-i casă, sărmana Paula Rusu, în rol de substitut al dulceagului Ioan Korpos, a trebuit să se mulţumească cu invitaţi care nu prea ştiau nimic despre subiectul asupra căruia fuseseră chemaţi să se pronunţe. Numai că la ulucii pseudo-televiziunii lui Sebastian Ghiţă, mediu de informare la fel de credibil precum gura satului sau scara blocului, poţi să spui orice năzbâtie şi nimeni nu te trage de ureche.

Drept pentru care, într-una din seri, trei deloc onorabili nostalgici comunişti – un sindicalist şef supra-ponderal care-şi zice profesor drept pentru care comite dezacorduri, un fost ofiţer politic specialist în dezinformare şi un fost securist cu grade încă la vedere – au putut să-şi facă de cap preţ de aproape o oră, discursul lor deviant îngrozind-o până şi pe sărmana moderatoare care şi-a convocat amintirile din copilărie în încercarea-i nereuşită de a le impune celor trei un minimum de decenţă.

Domnul colonel Valeriu Pricină, vicepreşedinte al Sindicatului cadrelor militare disponibilizate, în rezervă şi în retragere, căruia, pesemne, alcoolul consumat de sărbători i-a suspendat şi cea mai elementară urmă de logică, aceea care îl făcea să pară niţeluş mai normal şi un pic mai suportabil decât superiorul său, nevroticul Mircea Dogaru, şi-a dat arama pe faţă, ilustrând, prin zisa şi urletele sale televizate, crezul peremist „vom fi iarăşi ce-am fost şi mai mult decât atât“.

Iar domnul Valeriu Pricină chiar a fost. Nu, domnul Pricină nu a fost ceea ce pretinde domnia-sa că ar fi fost. Nu, nu a fost nicidecum militar, deşi a beneficiat de uniformă gratuită şi de grade luate pentru fapte de arme zero. Nu, domnul Pricină nu a fost jurnalist, cu toate că a lucrat într-o redacţie.

Asemenea lui Mircea Dogaru, Valeriu Pricină a făcut parte din fostul Consiliu Politic al Armatei din vremea comunistă. Adică a slujit PCR purtând uniforma verde şi nu paltoanele de piele ale securiştilor, deşi a avut sarcini similare colegilor săi din DSS.

Asemenea lui Mircea Dogaru, Valeriu Pricină a fost un falsificator. Dogaru a falsificat istoria, răstălmăcind-o din biroul său de la Institutul de Istorie şi Teorie Militară conform ordinelor generalului Ilie Ceauşescu, Pricină a falsificat realitatea de la microfonul emisiunii televizate „De strajă patriei“, arătându-ne în reportaje leşioase, asemenea mentorilor şi colegilor săi din acele vremuri, cetăţeni pe nume Traian Uba, Ioan Costea, Nicolae Cenuşă sau Ioan Mijea, ofiţerii Armatei Române studiind conştiincios şi preocupat „Scânteia“ şi soldaţii adunând silit recoltele uitate pe câmpuri.

Pentru minciunile sale partinice, propagandistul Pricină a primit solde grase în vremea comuniştilor, pentru tămâierea memoriei dictatorilor şi agresivele sale convingeri naţional-comuniste acelaşi cetăţean încasează o pensie uriaşă din partea unui stat care, oficial, a condamnat regimul ale cărui osanale sindicalistul şef-adjunct le cântă nestingherit. Precum odinioară de la microfonul teverist, numitul Pricină Valeriu s-a războit cu „Europa liberă“ care, oricât ar susţine propagandistul pensionar contrariul, spunea adevărul, plătind pentru asta cu atentate la adresa redactorilor şi cu încercări de aruncare în aer. Asta în vreme ce el, Valeriu Pricină, minţea tarifat, iar acum justifică în chip greţos, murdar şi revoltător privaţiunile de tot felul la care Ceauşescu şi-a supus poporul. Privaţiuni pe care el, Valeriu Pricină, nu le-a cunoscut tocmai datorită statutului său de politruc gras retribuit şi care azi îşi îngăduie să reînvie cultul lui Nicolae Ceauşescu.

Numeroşi istorici adevăraţi, nu făcuţi la apelul de seară precum Mircea Dogaru doar fiindcă a fost ginerele unui general dovedit agent sovietic, au scris cărţi în care au evidenţiat nenumăratele asemănări dintre fascism şi comunism. În România de azi orice elogiu, orice încercare de glorificare a memoriei mareşalului Antonescu e, pe drept cuvânt, sancţionată prin lege. Mă întreb de ce o lege similară nu ar sancţiona glorificarea postumă a criminalului Nicolae Ceauşescu.

Pentru ceea ce a făcut şi a spus zilele trecute din studiourile România TV, colonelul Valeriu Pricină ar merita să plătească o serioasă amendă penală. Plus că ar trebui să aibă parte de o săpuneală zdravănă din partea conducerii MapN, dacă nu chiar de o degradare militară.

De dispreţul românilor cinstiţi oricum are parte, în virtutea legii morale şi a celei a bunului simţ. Un bun simţ de care propagandistul cu retard şi falsificatorul bălos, isteric, necontrolat şi neruşinat pe nume Valeriu Pricină a fost, fără doar şi poate, ocolit.