Fără oameni înalţi în funcţii publice. Sau cel puţin la şefia partidelor care vor să salveze România

Pricepuţi fiind atât la politică precum şi la fotbal, aşa cum le stă bine românilor, diverşi formatori de opinie ne explică cum, de fapt, Barna a înregistrat un succes la alegerile prezidenţiale.

S-o scriem cât se poate de clar, nu e aşa. Iar primul şi cel mai important motiv e cât se poate de evident: în mod real, Dan Barna nu a obţinut nicidecum 14 procente la alegerile din 10 noiembrie, pentru că în acestea sunt incluşi mii, poate zeci de mii de oameni care l-au votat ca să nu intre Dăncilă în turul II şi nu din motive care ar putea ţine de domnia sa. Simplu. Aşadar, deşi probabil că e imposibil să ştim exact câţi au fost în realitate votanţii lui, sigur nu sunt cei 14% despre care se vorbeşte. Într-un caz fericit, Dan Barna, luat la face-value, probabil că a obţinut puţin mai multe voturi decât Mircea Diaconu, care a avut o campanie relativ modestă în comparaţie cu USR-Plus. Asta, repet, în cazul fericit.

Doi la mână: talentul USR-ului de a băga mizeria sub preş, doar-doar să nu pună degetul pe rană, este uluitor, asemănându-se, din punctul ăsta de vedere, chiar cu PSD. Astfel, în USR se discută despre orice altceva decât motivul real al acestui scor: faptul că nu s-ar fi asumat guvernarea alături de PNL, faptul că Barna are 8 metri înălţime în loc de 1 metru şaizeci, aşa cum penibil se înţelegea din diverse declaraţii, că ancheta Rise Project a alungat oamenii, că PNL-ul a votat cu PSD după nu ştiu ce oră etc. etc. etc. Ce e mai dureros, din păcate, e însă faptul că useriştii cunosc exact motivul acestui rezultat slab, pentru că şi ei au prieteni şi unii chiar ascultă ce spune lumea: mai precis faptul că au avut un candidat plastifiat ca om, lipsit de căldură, care nu reuşeşte să stabilească un contact emoţional cu oamenii şi care, efectiv, nu are stofa necesară pentru o asemenea aventură. În schimb, imediat ce revin la dialogul din partid, ceaţa se coboară din nou peste minţile lor, începând să mestece la infinit aceleaşi discuţii despre strategii, despre faptul că Barna trebuia să-i spună lui Iohannis de ce ar fi el un preşedinte mai bun în loc să se dea la Dăncilă, sau că nu a avut timp să bată mai mult România la picior sau să ia mai multe pisici în braţe etc.

Orice analiză onestă, aşadar, de aici trebuie să plece, de la ce fel de om este Dan Barna, de la faptul că e foarte greu să crezi că e sincer, sau că e cu adevărat interesat de auditoriul lui şi nu de la alte lucruri savante care nu au legătură cu realitatea. Cât despre alianţa cu Plus, ei bine, da, ăsta e un alt lucru pe care îl şuşotesc oamenii pe la coţuri şi pe care membrii USR se fac că nu-l aud: anume că în cazul în care ar fi candidat Dacian Cioloş la prezidenţiale, sigur nu ar fi luat acest scor dezastruos. Iar unul dintre motivele acestei presupuneri reprezintă totodată, s-o spunem cât se poate de clar, una dintre principalele calităţi pe care trebuie să le deţină un om politic şi pe care acesta a dovedit-o fără doar şi poate: aceea de a vorbi pe limba oamenilor. Ceea ce, cu siguranţă, nu e cazul la Dan Barna, oricât de priceput sau de destoinic ar fi domnia sa ca antreprenor, motiv pentru care ar şi trebui să facă un pas în spate şi să nu mai încerce experimente pe spatele votanţilor săi. Că există oameni mai apţi decât el în USR să conducă partidul, asta e mai mult decât sigur.

Ce este mai rău, însă, de-abia urmează: prin faptul că încă este preşedintele USR, Dan Barna nu doar că slujeşte în acest moment cauzei PSD, dar în cazul cel mai probabil în care acesta va refuza să demisioneze de la şefia partidului, USR nu se mai poate salva din păcate decât scindându-se. Cu alte cuvinte, cu o facţiune destul de hotărâtă încât să extragă ce se mai poate din, culmea, partidul care voia cândva să salveze România şi, punând, efectiv, bazele unui nou partid. Acesta fiind, de altfel, un scenariu cu care se lucrează chiar în acest moment în USR. Iar gândul acesta, cu două runde de alegeri de o importanţă colosală în faţă, este de-a dreptul sperietor. Din fericire, însă, varianta elegantă a unei fuziuni cu Plus l-ar putea salva totuşi pe Dan Barna de la o ieşire din scenă destul de ruşinoasă pentru el, putând în felul acesta să cedeze locul, în mod democratic, unui alt lider.