Fără spoilere, despre GoT şi europarlamentare

HBO

Ultimul sezon din Game of Thrones începe în plină perioadă de campanie pentru europarlamentare, într-un context real nu foarte diferit de ficţiunea lui George R.R. Martin. Spun nu foarte diferit, dacă scoatem din îndrăgitul serial crimele, violurile, rasismul şi feudalismul - deşi nu chiar toate! Alegerile europarlamentare se derulează într-un context geopolitic real cu surprinzător de multe paralele în universul serialului.

Analiza conţine mici spoilere pentru cei care nu sunt la zi cu serialul. 

Fanii înrăiţi ai serialului mă vor ierta dacă nu reţin istoria inventată de Martin corect, dar vorbim despre două continente mari. Nu-mi bat capul cu nume, pe scurt cei care locuiau în est au emigrat în vest, distrugând populaţiile băştinaşe, cumva similar cu era imperiilor care au pus împărţit emisfera vestică în istoria noastră, reală. Sunt războaie care durează generaţii întregi, conflicte magice, în care nişte creaturi extrem de periculoase sunt împinse în nord şi se construieşte un zid fortificat, magic pentru a le ţine acolo. Donald Trump ar fi mândru, mai ales că zidul a fost construit pe „banii“ (magia) băştinaşilor.

Pericolul ţinut la graniţă, rămăşiţele populaţiilor băştinaşe aproape decimate, oamenii din Est încep să se dezvolte, înfiinţând regate. Un nou val de emigranţi din est aduc probleme noi celor deja stabiliţi în vest, în special când sunt descoperiţi dragoni şi, parţial, îmblânziţi. În mare, continentul este acum împărţit între nord şi sud, cu case nobiliare care se luptă între ele. Ajungem, după un cataclism natural care taie dragonii din poveste şi după ceva secole, „în prezent“, când începe povestea serialului.

Era fake news cu moartea dragonilor, se pare...

Pe scurt, vorbim despre încercarea mai multor puteri mici, sub-continentale de a se coaliza şi forma un nou mare imperiu, o ciorbă geopolitică care fierbe cu un ingredient nou, neaşteptat. La momentul în care începe noul sezon, sunt practic două puteri mari, nord şi sud, care îşi dau seama de pericolul pe care-l reprezintă cei ţinuţi la nord de zid, mai ales în situaţia în care aceştia dispun acum nu doar de o armată puternică, dar şi de un dragon. Mai mult, au reuşit, cu acesta, să treacă zidul.

Multe puteri mici, nu întotdeauna paşnice una faţă de alta - această situaţie poate fi o paralelă facilă la Europa secolelor trecute, dar şi, într-o măsură, cu actuala situaţie din interiorul Uniunii Europene. Pericolul venit dintr-o zonă cu multă zapadă şi frig, cu o armată imensă, în mod sigur nu s-ar referi la urşi polari. Trebuie doar întoarsă harta cu estul în sus şi adaptată situaţiei actuale, în care ţările care formează Uniunea Europeană se luptă cu naţionalismul, dezinformarea, armatele de troli internauţi şi post-adevărul în lumea unei Rusii resurgente.

Când întoarceţi harta, rog nu lăsaţi Marea Britanie din UE

Deja firme specializate în cyber intelligence avertizează că grupuri de hackeri cu legături în spionajul rusesc precum Fancy Bear (cei care au atacat Partidul Democrat din SUA) ţintesc alegerile din Franţa şi Germania. Microsoft a anunţat, recent, că astfel de grupări au atacat inclusiv think-tank-uri americane cu sedii în Europa. Pericolul este real şi cât se poate de activ, inclusiv pentru ţara noastră. Grupările atacă slăbiciuni în reţelele instituţiilor de stat, fură documente, emailuri şi în general încearcă să orchestreze manipularea alegerilor prin ştiri false.

Evoluţia unor narative naţionaliste, chiar rasiste şi antisemite este evidentă de-a lungul Europei, afectând tendinţele de vot ale partidelor democratice tradiţionale şi împingând grupări noi, de multe ori extremiste în vizorul public. În România, nu este chiar cazul acestora din urmă, dar se întrevăd retorici antieuropene din spectrul politic, indiferent de afilierea partinică.

Aproape jumătate din ştirile virale zilnice sunt din surse extrem de dubioase şi care fac rău direct discursului public.

Departe de a compara fiinţele magice din Game of Thrones cu Mama Rusie în mod direct, ideea rămâne că o putere regională, cu resurse mari la dispoziţie, poate afecta geopolitic o zonă condusă de facţiuni războinice sau care nu găsesc consens. Este cumva banal de realizat realitatea, o situaţie în care şi eroii din GoT o vor simţi pe pielea lor în noul sezon. Şi este neclar dacă aceştia chiar se vor coaliza eficient în faţa pericolului din Nord, în situaţia în care o eventuală victorie, oricât de improbabilă, ar însemna şi un nou împărat pentru continent.

Presupunând arme secrete sau cel puţin o modalitate reală de a contracara valul invadator (de tipul a doi dragoni rămaşi în curtea domnişoarei din serial), logica ar cere să laşi forţele inamice să-ţi cureţe duşmanii, înainte să-i înfrunţi. Bine, în serial situaţia este complexă, are multe aspecte de ordin dramatic între personaje, inclusiv pasiune, dragoste şi alte asemenea considerente, dar realitatea rămâne una dură: ar avea mult mai mult sens să fie sacrificat nordul şi protejat la gâtuirea continentului (vezi aici harta, cu albastru e invazia, cu roşu reacţia ideală). Asta ar însemna, automat, că o alianţă între Mama Dragonilor şi Regele din Nord nu are foarte mult sens, cel puţin nu fără o puternică mişcare de atac din flanc, de pe mare (verde).

Jon Snow chiar s-ar putea să nu ştie nimic.

Aşadar, probleme mari pentru eroii de poveste, probleme mari şi pentru noi, aflaţi, cu licenţa poetică, cam prin apropierea zidului. Cei din nord nu dispun de propagandă, dar dacă ar avea aşa ceva, probabil ar transmite faptul că, istoric, sunt urmaşii celor care au fost primii pe continent, că nu vor să transforme lumea în zombi, doar să ajute oamenii să reziste la frig şi că Regele Nopţii, adică liderul lor, e chiar băiat de treabă, atunci când nu este călare pe dragon.

Nu prea există democraţie în lumea Game of Thrones, dar ideal ar fi ca ficţiunea şi realitatea să nu se combine. Mergeţi la vot, informaţi-vă critic din presă şi orice aţi alege - Stark, Lannister, Targaryen sau Baratheon şi nu uitaţi că unitatea Europei ţine de fiecare dintre noi.