Politică

articolul anterior articolul urmator

Generaţia CTRL+ALT+DELETE

21
9 Nov 2015 15:57:47
Doru Pop
Generaţia „Facebook” s-a axat pe cerinţe învechite, ca micşorarea numărului de Parlamentari sau primar din două tururi, când problema este, de fapt, lipsa de reprezentivitate a Parlamentului  FOTO David Muntean/Adev[rul
Generaţia „Facebook” s-a axat pe cerinţe învechite, ca micşorarea numărului de Parlamentari sau primar din două tururi, când problema este, de fapt, lipsa de reprezentivitate a Parlamentului  FOTO David Muntean/Adev[rul

Generaţia Facebook cere, pe bună dreptate, „restartarea” României. Numai că o ţară nu e ca un calculator cu un program de operare care reporneşte la comandă şi nici un joc video în care, dacă a murit personajul principal, poţi să reporneşti de la ultimul „Save”.

Remarcabilele proteste de stradă din ultima săptămână, care au fost dominate de ideea „restartării” clasei politice, pornesc de la o profundă nemulţumire. Principalul motiv al revoltei este eşecul „clasei politice”, despre ca s-a spus că e „varză”. De fapt revolta tinerilor se îndreaptă către un grup social care s-a specializat în conducerea societăţii româneşti postdecembriste şi care, în absenţa altor calităţi, şi-a arogat un rol pe care acum vedem că nu îl poate duce la bun sfârşit.

Dar revolta profundă ar trebui să fie împotriva eşecului statului român de a-şi îndeplini rolul – respectiv un eşec de sistem. De fapt există două componente ale „defectării României”, care nu pot fi tratate prin sloganuri anti-politicianiste învechite, din categoria să reducem numărul de parlamentari, să avem Parlament uninominal sau primari „din două tururi” – idei „confiscate” de Mişcarea Populară şi alte partide ale dreptei politice. Aceste propuneri nu fac decât să crească sciziunea între reprezentarea politică şi diversitatea socială.

Trebuie să creştem nivelul de democraţie al României, nu să stimulăm apariţia unei noi clase politice, care la rândul ei va fi bazată pe privilegii şi solidaritate de castă. Dacă ne uităm la elita politică mioritică, vedem că ea are o compoziţie relevantă pentru modul cum se produce coagularea puterii. Pericolul constă tocmai în această dimensiune a selecţiei politice.

Vă propun să facem un mic exerciţiu de analiză demografică. Azi România are 588 de parlamentari – 179 sunt PSD-işti (cu UNPR-işti cu tot), 117 sunt PNL-işti; 25 sunt de la ALDE, 17 de la UDMR şi alţii 45 neafiliaţi sau minoritari (date conform site-ului Parlamentului). Ei funcţionează în 21 de comisii, aceste comisii fiind conduse de către un preşedinte. Fără pretenţii de relevanţă sociologică, dacă monitorizăm biografiile preşedinţilor comisiilor observăm că sunt conduse de un anumit tip social.

Dintre aceşti preşedinţi de comisii, majoritatea (adică 9) sunt foşti directori de firme private sau companii naţionale; avem 1 şef de cameră de comerţ, restul sunt 1 şef de vânzări, 6 ingineri, 5 economişti, 4 jurişti, 1 notar public, 1 absolvent de Ştiinţe Politice, 1 fost jurnalist, 1 profesor, 1 medic, 1 preot, 1 universitar, 1 fost militar. Şi mai grav este că, dintre toţi, unul singur este femeie.

Problema centrală care decurge de aici este monoreprezentarea politică. Ea este explicit respinsă prin sloganul „Ne-am trezit, căutăm lideri competenţi”, care redă o dihotomie imposibil de rezolvat în acest moment, cu actuala compoziţie a clasei politice de la noi. De fapt, modul cum se face selecţia „cadrelor” în sistemul politic românesc este orientat în special înspre succesul în economia de piaţă (sau mai bine spus în economia controlată de stat), cuplat cu predilecţia pentru ingineri şi absolvenţii de drept (mai toţi, să nu uităm, bărbaţi peste o anumită vârstă).

Pentru a schimba sistemul se pot face multe lucruri, unele deja propuse de reprezentanţii tinerilor care protestează (interdicţii pentru politicienii corupţi ori revenirea la principiul lustraţiei – deja desuet). Ce ne facem însă cu marea majoritate a instituţiilor publice care nu sunt conduse direct de către politicieni? Cum „restartăm” statul român, scufundat în marasmul birocraţilor incompetenţi, al micilor funcţionari inepţi şi al endemicelor relaţiilor de cumetrie? Vă mai amintiţi de cei 15 mii de specialişti lipsă ai Convenţiei Democrate?

În plus, după cum s-a văzut din înfiinţarea (pe Facebook) a „partidului Colectiv” de către un fost membru al Partidului Conservator, care a dat „mai departe” pagina, o altă imponderabilă este carierismului concetăţenilor noştri. În condiţiile în care „strada” nu poate fi confiscată de către un singur grup, intrarea în politică a figurilor reprezentative din sfera civică nu va aduce automat reprezentare parlamentară.

Defectul congenital al sistemului politic românesc rămâne acela că se bazează pe ideea (învechită) a reprezentării proporţional-majoritare, prin redistribuirea voturilor către învingători. Dacă un partid câştigă, câştigă şi reprezentanţii acestuia, fără ca ei să fie responsabili direct în faţa alegătorilor. Cele mai şocante consecinţe sunt cele din 2012, când la redistribuire au intrat în parlament cetăţeni care nu au câştigat în colegiul lor electoral – ba chiar unii care erau pe locuri neeligibile.

Una dintre soluţii este ceea ce grecii antici numeau isonomia – respectiv sortarea în mod egal a reprezentării politice în administrarea cetăţii. Dacă partidele nu sunt în stare să facă selectarea candidaţilor, iar noi am văzut că nu sunt, atunci „sortarea” trebuie impusă legislativ.

O schimbare a sistemului politic fără o schimbare a legislaţiei privind reprezentarea este imposibilă. Aici este marea problemă a României - gradul de reprezentare politică – aici se vede că sutele de mii de tineri nu simt că cineva le poate susţine interesele, ideile, valorile. Dacă avem prevederi speciale pentru grupurile minorităţilor naţionale, de ce să nu avem prescrieri şi pentru alte grupuri sub-reprezentate. Pur şi simplu reprezentarea în colegii uninominale, cu mai puţini parlamentari, dacă mergem pe principiul neoliberal, va duce la victoria bogătanilor, a oamenilor cu resurse şi influenţă financiară. Aici este o confuzie între reprezentarea opiniilor (în cazul acesta strada) şi reprezentarea politică prin intermediul partidelor. Sistemul de tip „listă” trebuie completat de un al doilea sistem de selecţie, care să fie bazat pe „cote electorale”.

În Uruguay, de exemplu, după introducerea cotelor obligatorii de 33% pentru femei acest lucru a dus la îmbunătăţirea compoziţiei parlamentare şi la democratizarea proceselor decizionale. Ţări precum Belgia sau Spania au introdus astfel de măsuri, iar în altele există prevederi voluntare ale partidelor – care îşi asumă public schimbarea modului de intrare pe liste. Alte măsuri care să reducă dezechilibrele politice au fost deja parţial iniţiate (prin noua lege a partidelor politice), dar ele nu vor produce efecte dacă nu sunt dublate de măsuri care să permită accesul acestor noi partide în Parlament. Inegalitatea reprezentării electorale va continua să ducă la excluderea unor grupuri sociale din dialogul public. O măsură complementară ar putea fi creşterea reprezentativităţii la nivel local şi regional. Transformarea consiliilor judeţene şi a prefecturilor din sedii discreţionare ale partidelor în forumuri de dialog civic. Nu în ultimul rând, avem nevoie de depolitizarea totală a numirilor în instituţiile publice – de la spitale la inspectorate judeţene, de la regii autonome la instituţii „descentralizate” cancerul politizării a măcinat România ultimelor decenii.

Un ultim exemplu pozitiv este Canada şi modul cum reprezentarea selectivă se face la nivelul Guvernului condus de Justin Trudeau. Jumătate din membrii cabinetului sunt femei, principiul atribuirii posturilor este acela al reprezentării regionale, iar regula este incluziunea grupurilor defavorizate. Astfel cabinetul include trei politicieni Sikh şi două persoane cu dizabilităţi.

Aceasta este adevărata provocare pentru „restartarea” autentică a României.  

 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

21 Comentarii

gyll
9.11.2015, 18:11:43

Ce vorbești musiu? probabil ai vrea vreo 2000 ca ”să cuprindă”toate aspectele administrări unei țări. Pe cine perii domnule?

+1 (1 vot)
Aiuriel Petrachescu
9.11.2015, 19:23:31

Partidele isi vor nominaliza aceiasi oameni, chiar daca sunt penali; uitati-va la cum a ajuns Dragnea tartor peste PSD desi s-ar putea sa ajunga la puscarie. Adica, in tot PSD-ul ala, n-au gasit oameni cinstiti si care sa promoveze si sa conduca partidul? Toate abuzurile astea ale parlamentului trebuie prevazute si "anihilate" intr-o viitoare consitutie. Exista deja secole de experienta parlamentara la noi si la altii, cam stim ce se poate intampla si cum sa prevenim abuzurile. Exista studii care demonstreaza ca "viata activa" a unui om politic intr-o functie este cam de 6 ani. Restul, vorba zicalei: "dormi baiete, dormi in pace..." Un prim pas ar fi dreptul a fi ales intr-un singur mandat de 6 ani, pentru o pozitie. Deci, in decursul vietii unui politician ar putea fi un mandat de consilier local, unul de primar, unul de parlamentar, unul de ministru (ministrii sa fie nominalizati, ca la americani, nu alesi) si unul de presedinte. Si cu asta, basta! Inapoi la munca ce te-a consacrat! Nu te teme, ca nu se face gaura-n cer fara tine. Nu ajungi sa fii parlamentar sau ministru sau presedinte? Ghinion (vorba actualului presedinte). Du-te si traieste cu consecintele activitatii tale politice. Exista studii care demonstreaza ca "viata activa" a unui om politic intr-o functie este cam de 6 ani. Restul, vorba zicalei: "dormi baiete, dormi in pace..." Un prim pas ar fi dreptul a fi ales intr-un singur mandat de 6 ani, pentru o pozitie. Deci, in decursul vietii unui politician ar putea fi un mandat de consilier local, unul de primar, unul de parlamentar, unul de ministru si unul de presedinte. Si cu asta, basta! Inapoi la munca ce te-a consacrat! Nu te teme, ca nu se face gaura-n cer fara tine. Nu ajungi sa fii parlamentar sau ministru sau presedinte? Ghinion (vorba actualului presedinte). Du-te si traieste cu consecintele activitatii tale politice. Sa nu existe alegeri anticipate (ca la americani), asigurandu-se astfel stabilitatea sistemului, care va primi "feedback" de la alegatori la fiecare 2 ani pentru o terime din pozitiile alese, cu exceptia presedintelui. Similar ar trebui facut in functionarimea din aparatul de stat, ca sa evitam cazuri precum al celebrului Ion Columbeanu (tatal lui Irinel) care a fost mare mahar din '59 si pana la sfarsitul anilor '90. Pentru ca daca permitem birocratiei sa-si impamanteneasca astfel de indivizi, n-o sa avem nici o sansa sa promovam politicile vreunui guvern.

+4 (4 voturi)
Iulian Arion
9.11.2015, 19:42:32

Anti sistem înseamnă: - antidinastie politică adică tată şi fiu, tată şi fiică - anticlan adică socru şi ginere, naş cu fin, Geoană şi cumnatul etc - gaşcă adică parteneri de afaceri (cele mai multe combinaţii)

+4 (4 voturi)
catalin toader
9.11.2015, 20:13:11

"Azi România are 588 de parlamentari – 179 sunt PSD-işti (cu UNPR-işti cu tot), 117 sunt PNL-işti; 25 sunt de la ALDE, 17 de la UDMR şi alţii 45 neafiliaţi sau minoritari (date conform site-ului Parlamentului).". Domnule Doru Pop, cred ca ati ratacit vreo cativa pe la Scoala de Fete (sau poate sursa citata , nu m-ar mira, chiar daca e vorba de site-ul Parlamentului), mie mi-au iesit lipsa "decat" fo' 200. Asta e o chestie secundara (sau poate ca nu). In legatura cu reprezentarea nu ma pot pronunta, cred ca dumneavoastra chiar va pricepeti la lucrurile astea. Dar ati atins si un al doilea punct nevralgic - esecul statului. Ei bine, aici va dau dreptate 100%, va rog sa-mi permiteti doar doua observatii. Prima ar fi ca acest esec este un efect si nu o cauza; cauza e simpla- politicienii si cei din spatele lor au luat ostatici Legea si Statul. Cum, stim foarte bine. O a doua observatie este ca situatia asta dateaza din zorii statului modern roman : cei care au condus statul (burghez, comunist sau postcomunist) au mentinut aparatul de stat obedient, incompetent si prost platit. Departe de mine gandul ca printre cei peste un milion de bugetari nu sunt si oameni verticali, onesti, competenti. (Mai) sunt destul de multi, dar nu ajung niciodata in frunte si sunt la fel de prost platiti ca si cei care taie frunze la caini, ca sa nu mai vorbesc de clientela politica. Unul dintre aspectele esentiale este depolitizarea, reformarea si profesionalizarea aparatului de stat. Un asemenea aparat, complet autonom fata de politic ar deveni cel mai mare dusman al coruptiei (avem exemplu DNA). Numai ca e usor de zis, mai greu de facut.

+1 (1 vot)
Iulian Arion
9.11.2015, 21:30:32

Cătălin Toader, Termenul de "eşec al statului" din articol este un marker roşu al neomarxiştilor şi al socialist-liberalilor anarhişti. Ei urmăresc desfiinţarea statului! Statul este un instrument comun al nostru, al cetăţenilor, de a ne organiza. Prin intermediul legii penale ne apară de abuzurile celor care şi-au creat o poziţie dominantă în societate prin fraudă. Prin intermediul Constituţiei ne garantează drepturile civile şi cetăţeneşti. Prin intermediul Armatei ne apară de agresiunile externe, sau în cazul producerii unor catastrofe. Putorile nu vor să muncească. Studiază şi devin exegeţi în pseudoştiinţe sau false ştiinţe în care identifică, din eroare pseudoştiinţifică, corelaţia cu cauza. Aţi văzut cum menţionează domeniul în care parlamentarii au studii superioare: jurişti, ingineri, profesori. Autorul face o corelaţie pe care o identifica unei cauze a perversiunii parlamentarilor: sunt jurişti, ingineri etc. Lipsesc sociologii, psihologii, astrologii, politologii! Lipsesc corifeii pseudoştiinţelor: sociologie, psihologie, astrologie (Da, astrologia se bazează pe corelaţii!), politologie. Neomarxiştii pledează pentru: - dezincriminarea infracţiunilor comise de persoane minore (vârsta mai mică de 18 ani) pe motiv că nu sunt responsabile ci mediul. Au un citat din Marx Karl "Omul este produsul mediului în care trăieşte". Sunt foarte multe persoane care au schimbat mediul rural cu cel urban şi s-au integrat perfect în regulile societăţii. Sunt persoane din mediul urban, dar şi din mediul rural care ar trebui ţinute în cuşti pentru că nu-şi pot stăpânii impulsurile agresive, (batjocura în cazul exegeţilor pseudoştiinţifici). - sexualizarea precoce a copiilor şi educarea sexuală în sprijinul acceptării actului sexual cu un adult (consimţământ sexual cu un adult). În consecinţă dezincriminarea pedofiliei. Pentru infracţiuni penale minorii nu sunt condamnaţi pentru că sunt iresponsabili, dar sunt consideraţi responsabili când acceptă actul sexual cu un adult! - punerea sub protecţia legii a comercializării drogurilor este cerută de crima organizată din orice ţară. În România au început cu etnobotanicele. - punerea sub protecţia legii a prostituţiei. Alături de comercializarea drogurilor, prostituţia este cea mai profitabilă activitate! În ambele, ţinta lor o reprezintă tinerii. În România, pentru a-i orienta pe tineri către crima organizată, neomarxiştii menţin salariul minim pe economie exagerat de mic, pentru a nu motiva munca.

+2 (2 voturi)

Vezi toate comentariile (21)

Modifică Setările