Geometria şi algebra „Statului Paralel“

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Cu ocazia unei întruniri ţinute la Băile Herculane, membrii PSD au lansat expresia „stat paralel”. Este adevărat că apele de la Băile Herculane sunt menite  să vindece doar trupurile, nu şi minţile, mai ales dacă asociem substantivul „minte” cu verbul „a minţi”.

Liviu Dragnea, Şeful cel mare (de „stat”, nu şi de statură) al PSD, ar putea semna enunţul „Cine are minte, acela şi minte”. La originea ei, expresia „stat paralel” nu este o minciună, ci o expresie interpretabilă, respectiv o metaforă. 

Noi, când eram elevi în clasa a V-a, am învăţat la Geometrie conceptul de „linii paralele”. Ele se definesc prin două enunţuri: 1) Printr-un punct exterior unei linii nu poate fi trasă-trasată decât o singură linie paralelă; 2) Cele două linii paralele nu se întâlnesc nici la infinit. Deci, paralelele nu se intersectează nicicum şi niciodată. Ce sens poate avea în acest caz expresia de „stat paralel”!? Expresia a fost preluată de către binomul amical Ponta-Dragnea de la turci, ea desemnând mişcarea populară - la care au participat şi magistraţii – împotriva potenţialei dictaturi a lui Erdogan. Participanţii doreau să revină la statul democrat construit de marele Kemal Atatürk. Mişcarea străzii a fost parţial înăbuşită în sânge, parţial fiind blocată după gratii. Cele două state ale Turciei pot fi considerate „state paralele” doar în sensul că unul (Erdogan) este real şi dictatorial, pe când cel de al doilea, fiind trecut (Atatürk), rămâne în viitor doar virtual, adică posibil, prin „mişcarea străzii”. Dar,  prin conţinutul lor, cele două state nu sunt „paralele”, ci sunt în opoziţie, în conflict (dictatorial-democratic). Primul a supravieţuit, al doilea nu s-a ivit, fiind desfiinţat „in nuce”, de Erdogan. 

În viziunea primă a PSD, „statul paralel” este identificat cu Opoziţia, indiferent de compoziţia acesteia. În această compoziţie eterogenă intră orice, de la partidele de opoziţie din Parlament, până la „mişcările străzii”, dar intră şi Preşedintele ţării, dacă este vorba de Klaus Johannis. Mai intră aici şi Soros, dar şi unele elemente din Legislaţia europeană care „se amestecă în treburile interne ale ţărişoarei noastre dragi”. De la geometria paralelelor se alunecă în algebra factorilor constitutivi ai acestui „stat paralel”, care pot fi oricare şi oricâţi doresc Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu. Totuşi, conceptul de „stat paralel” este prea larg şi prea vag, de aceea a fost o binefacere pentru PSD-ALDE descoperirea „Protocoalelor” secrete. Aici s-a ajuns la conceptul de „binom”, termenii extremi ai acestuia fiind SRI, pe de o parte, şi Justiţia, pe de altă parte. Protocolul este un document scris şi semnat, prin care două părţi - fie ele persoane juridice sau instituţii - stabilesc nişte Reguli de colaborare. Am citit şi eu câteva dintre ele şi nu am găsit nimic dubios în niciunul. În esenţă, aceste „Protocoale” aveau în vedere strategiile de luptă împotriva corupţiei şi mai ales a marilor corupţi, numiţi şi „băieţi deştepţi”. Dacă este vorba de interpretare (Am putea zice că „Românul s-a născut, nu poet, ci comentator şi interpret”), atunci vorba lui Anaxagoras „Putem găsi orice în orice”. Ceea ce Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu au şi făcut. Astfel că sfera „statului paralel” s-a restrâns şi s-a cristalizat, ea desemnând, în ultimă instanţă, doar cele două instituţii menţionate. O bună caracterizare a acestui „stat paralel” ne-o oferă, în forma cea mai simplă, Marian Godină, pe Facebook: „Statul paralel înţeleg că e compus din oameni extrem de puternici şi influenţi. Au o forţă atât de mare încât pot băga la puşcărie, prin dosare penale fabricate, politicieni grei. Realizaţi ce putere au? Au la picioare judecători, procurori, poliţişti, ofiţeri SRI şi pot comanda cine şi cum să intre la puşcărie. Tot cei din statul paralel blochează guvernanţii să facă autostrăzi, banii fiind cheltuiţi de ei pentru a fabrica dosare. Ne-am lămurit până aici? Cât de puternic e statul paralel!!! El comandă tot şi conduce România din umbră”. Preluând o metaforă a lui Marx, am  putea spune şi noi  :„O stafie străbate întreaga Românie, stafia statului paralel”. 

,

Despre „statul paralel” s-au cristalizat mai multe opinii, unele dintre ele fiind paralele, altele fiind tangente sau intersectate.

1. Retrospectiv şi cu umor, Traian Băsescu afirmă că dânsul este autorul „statului paralel”, deşi, pe de altă parte, afirmă că nu ştia nimic despre faimoasele „Protocoale”. Această recunoaştere are menirea de a-l viza ironic pe Liviu Dragnea: „Dar dacă eu am creat „statul paralel”, pe care Dragnea vrea să-l distrugă sau să-l supună, este cert că tot Dragnea este cel care a lins cu sârg pe toţi şefii instituţiilor „statului paralel”pe care azi îi acuză. Concluzie despre „statul paralel”? Eu l-am făcut, iar Dragnea l-a lins”.

2. Din şirul de Premieri ai actualei Puteri, Mihai Tudose pare să fie cel mai inteligent şi mai ferm în atitudini. Or, dânsul recunoaşte deschis că nu înţelege ce este „statul paralel”, nu are nici o reprezentare intuitivă a acestui concept politic. Nu am nici un fel de îndoială că această „cecitate” l-a costat funcţia de Premier. Păi, Liviu Dragnea („şi ai săi”) se bazează pe „statul paralel” ca pe un fel de soclu, iar dacă tu înlături soclul, cade statuia lui Liviu Dragnea.

3. M-a uimit şi m-a încântat o precizare a lui Florian Coldea, considerat un membru esenţial al „statului paralel”. Dânsul modifică geometria şi afirmă „expressis verbis” că nu este vorba aici de „statul paralel”, ci de „statul vertical”. Aşa o răsturnare nu s-a mai petrecut de când Geometria euclidiană a fost înlocuită cu Geometria ne-euclidiană, potrivit căreia, în spaţiile sferice, putem trasa un număr infinit de linii paralele. Florian Coldea, cu „statul vertical”, a avut o intuiţie de excepţie, asupra căreia voi reveni.

4. Nu ştiu de la cine anume a plecat, dar în mass-media circulă, cu o frecvenţă nu prea mare, expresia de „stat subteran”. Expresia mi se pare excelentă, întrucât ea vizează atât caracterul adânc al acestui „stat”, cât şi latura lui ascunsă, misterioasă, invizibilă la prima vedere.

5. Poziţia Preşedintelui Klaus Johannis este una clară, ca lumina zilei, fiind exprimată simplu: „Statul paralel nu există. Eu reprezint Statul”. Deci, dacă Premierul Mihai Tudose afirmă că nu înţelege ce este „statul paralel”, Klaus Johannis afirmă că acesta nu există, că este doar un concept vid, sau o „vorbă spusă în vânt”.

6. Poziţia mea are în vedere toate poziţiile (punctele de vedere, opiniile) exprimate anterior. Dar schimbă perspectiva generală de abordare, plecând de la diferenţa dintre mobil şi pretext. Am dezvoltat această temă în mai multe articole publicate în „Adevărul”, ca şi în cărţile mele. În esenţă, „statul paralel” este real, deci el există, dar el se găseşte pe verticală şi subteran tocmai în activitatea actualei Puteri, reprezentată de binomul capro-varzist PSD-ALDE, respectiv Liviu Dragnea - Călin Popescu Tăriceanu. Limitându-ne doar la Legislaţie, dânşii afirmă sus şi tare că schimbarea Legislaţiei este în interesul tuturor cetăţenilor, deci a României. Acesta este doar un pretext verbal, declarat, clamat şi declamat continuu. Sub acest pretext nobil, deci pe verticală, şi mai în adânc, se află mobilul real, care sună simplu: apărarea drepturilor şi libertăţii infractorilor, Liviu Dragnea şi „ai lui” fiind primii între aceştia.

P.S. Mecanismul psihologic pervers al inter-locării dintre pretextul virtuos şi mobilul vicios, a fost magistral intuit în zicătoarea românească „Hoţul strigă în gura mare: hoţii, hoţii, hoţii!!!”

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite