Asupra deciziei Curţii Constituţionale m-aş referi mai puţin, câtă vreme decizia încă nu e motivată. Înţeleg că a fost luată cu majoritate de voturi, nu cu unanimitate, aşa cum parcă ne obişnuise Curtea în ultima vreme. Dar câteva lucruri mi-au atras atenţia.

Valer Dorneanu, preşedintele CCR, a declarat că au respins ca inadmisibilă excepţia ridicată de Victor Ciorbea pe motiv că ordonanţa 13 a fost deja abrogată înainte să intre în vigoare, deci nu a produs efecte. Fals, totuşi. Doar un singur articol din trei din ordonanţa 13 nu a apucat să intre în vigoare, celelalte două au intrat şi au produs efecte juridice. Spre exemplu, în cele şase zile cât ordonanţa 13 a fost în vigoare, cine a depus un denunţ mai vechi de 6 luni de la comiterea faptei a fost trimis la plimbare de către procuror. Ştie Curtea sigur că nu s-a întâmplat aşa ceva? Deci avea motive să judece pe fond.

Când i s-a atras atenţia că s-a mai întâmplat să judece pe fond acte abrogate, Valer Dorneanu a spus că atunci era vorba de excepţii ridicate de cetăţeni în faţa instanţelor de judecată, şi nu de excepţii ridicate direct de Avocatul Poporului. Şi care e diferenţa de substanţă? Eu ştiam că rolul Curţii Constituţionale este de a veghea ca acte neconstituţionale să înceteze sau să nu apuce să-şi facă efectul, indiferent de forma de sesizare. Or ordonanţa 13 este aptă să intre direct în vigoare dacă Parlamentul respinge ordonanţa 14, prin care a fost abogată. Dar asta e doar o părere, deocamdată e mai înţelept să aşteptăm motivarea şi, dacă va exista, opinia separată.

Să ne întoarcem însă la cele două ordonanţe. Ambele au ajuns la Parlament şi, chiar dacă ordonanţa 13 a fost abrogată de către Guvern, tot ambele urmează să fie, printr-o lege, fie aprobate, fie modificate, fie respinse . În cel mai rău scenariu posibil, Parlamentul poate face aşa: să ignore ordonanţa 13 şi să respingă ordonanţa 14. În acest caz, ordonanţa 13 intră automat în vigoare, chiar dacă guvernul a abrogat-o. Singura fereastră, foarte îngustă, în care se mai poate acţiona este atacarea la CCR a legii de respingere a ordonanţei 14. Provocarea majoră, pentru jurişti, va fi aceea de a face în aşa fel încât, odată cu legea de respingere a ordonanţei 14, să aducă la judecata Curţii şi ordonanţa 13. Pentru că, dacă ne vom afla în acea situaţie, va fi iminentă intrarea în vigoare a ordonanţei 13.

Dar are Parlamentul temeiuri să respingă ordonanţa 14? Da, are. Iar aceste temeiuri i le-a oferit chiar guvernul Grindeanu, prin modul în care a ales să abroge ordonanţa 13. Iată explicaţia.

În ordonanţa 13, erau două categorii de prevederi. O categorie de prevederi erau legitime, necesare, căci puneau în acord legile penale cu decizii ale Curţii Constituţionale. O altă categorie de prevederi erau ideile din capul lui Florin Iordache: mutilarea legilor penale.

Dacă ar fi fost un om onest şi de bună credinţă, Sorin Grindeanu putea să abroge parţial ordonanţa 13: să păstreze acele prevederi necesare şi să elimine prostiile emanate din capul lui Florin Iordache sau din alte capete de partid. În loc să facă asta, premierul a adoptat ordonanţa 14 în felul următor: a dezincriminat în totalitate ordonanţa 13 şi a repus în vigoare acele prevederi neconstituţionale pe care le repara, în mod legitim şi necesar, ordonanţa 13.

Premierul a justificat prin faptul că, aşa cum i-a cerut strada, nu a făcut decât să se revină la starea de fapt anterioară emiterii ordonanţei 13. Dar nimeni nu i-a cerut aşa ceva! Toată lumea a cerut renunţarea la prevederile ticăloase promovate de Florin Iordache. În aceste condiţii, nimeni nu mă poate convinge că Sorin Grindeanu nu a fost complice la toată manevra.

Aşa stând lucrurile, putem spune că Guvernul a trimis la Parlament o ordonanţă în care a plantat, în mod deliberat, elemente de neconstituţionalitate, astfel încât parlamentarii să aibă temei pentru a respinge ordonanţa 14. Deja senatorul Şerban Nicolae devoalează planul şi a început să vorbească despre asta: că abrogarea ordonanţei 13 a fost o soluţie legislativă greşită şi că o să vedem noi la Parlament cât de bună e ordonanţa 14.

Problema ordonanţei 13 nu s-a încheiat aşadar nici cu abrogarea ei, nici cu demisia lui Florin Iordache. Ea doar s-a mutat cinci kilometri mai încolo, de la Guvern la Parlament.