Grindeanu cel bun, Dragnea cel rău?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Este de la sine înţeles că atât în zilele şi orele de dinaintea depunerii moţiunii de cenzură pe care coaliţia PSD-ALDE a ticluit-o împotriva propriului guvern cât şi în timpul care rămâne până la supunerea ei la vot cele două tabere aflate în conflict deschis se dau de ceasul morţii spre a-şi găsi sprijinitori în rândul celorlaltor partide parlamentare.

Unele dintre aceste partide şi-au făcut cunoscută deja ferm poziţia, altele au lăsat a înţelege că se mai gândesc. Altele negociază dur, iar UDMR pare că obţine din partea iresponsabilului Liviu Dragnea concesii, favoruri inadmisibile. Dragnea şi-a pierdut minţile, iar Firea, Fifor, Bădălău, Olguţa, Andronescu îi aplaudă operaţiunile comerciale pe spinarea ţării.

Există atât în interiorul acestor partide, mai puţin în UDMR unde interesul poartă fesul, şi în printre unii analişti şi comentatri politici, şi prin feluritele televiziuni care organizează talk-show-uri după talk-show-uri ideea că parlamentarii ar avea misiunea de  a alege răul de bine.

Mai exact, se acreditează ideea că miercuri, la votarea moţiunii, partidele parlamentare  ar fi în situaţia de a-şi face cunoscută preferinţa între Dragnea cel rău şi Grindeanu cel bun. Aşa să fie oare? Nici vorbă!

Nimic mai fals, nimic mai înşelător să spui şi să susţii că un al doilea guvern condus de dl. Sorin Grindeanu ar fi o soluţie pentru România. Aşa după cum am susţinut în repetate rânduri în zilele de când s-a declanşat criza, nu avem nici cel mai mic motiv să îl compătimim pe Sorin Grindeanu. Să îi omagiem, să îi cântăm ode, să îl lăudăm, să îl socotim cine ştie ce erou şi un viitor mare om politic.

În cazul celor întâmplate fostului preşedinte al Consiliului judeţean Timiş avem de-a face doar cu o ilustrare a proverbului cum îţi aşterni, aşa vei dormi.

Nu trebuie să uităm că vreme de 20 de ani şi mai bine, dl. Sorin Grindeanu a fost unul dintre miile de membri ai PSD. Care a crescut în spiritul respectării ierarhiei, în spiritul şi în disciplina acesteia. Care nu e foarte departe de aceea a partidelor comuniste. Dl. Grindeanu a evoluat el însuşi pe scara ierarhiei PSD. Or, asta nu se întâmplă decât dacă te dai pe răzătoare, dacă le îndeplineşti dorinţele celor ce deţin pâinea şi cutiţul în partid. Este de domeniul evidenţei că dl. Grindeanu, chiar dacă mai spilcuit şi cu studiile universitare încheiate la termen, a acceptat fără să crâcnească toate fărădelegile comise de-a lungul timpului, din 1997 încoace, de acest partid şi de cei ce l-au condus. De la Ion Iliescu la Mircea Geoană, de la Victor Ponta la Liviu Dragnea.

În decembrie 2016 acelaşi Sorin Grindeanu a acceptat oferta de a fi premierul de paie al şefului de partid pe care astăzi îl demonizează. Despre care ne istoriseşte grozăvii în cascadă. Un indiciu că dl. Grindeanu a fost la curent cu toate fărădelegile d-lui Liviu Dragnea, le-a tolerat, acceptat, acoperit. Că s-a lăsat condus, manipulat de un om fără caracter, cu mari probleme penale. Când i s-a oferit să roadă osul plin cu carne macră de premier, acelaşi domn Grindeanu a acceptat o bună bucată de vreme să îi servească drept unealtă d-lui Dragnea, pentru a-l salva de socotelile pe care trebuia şi trebuie să le dea în faţa justiţiei. Simplul fapt că dl. Sorin Grindeanu se asociază când este la ananghie cu dl. Victor Ponta care numai înger nu este spune multe despre caracterul domniei- sale.

Iată numai doar o parte dintre motivele în virtutea cărora consider că toate celelalte partide reprezentate în Parlamentul României s-ar cuveni să se abţină a se situa de o parte sau de alta a conflictului din PSD. Participarea activă la vot ar însemna, la urma urmei, implicarea în lupta de putere din interiorul PSD. Egală cu cauţionarea morală şi politică a uneia dintre facţiuni.

Or, este mai mult ca sigur că PSD se află în aceste zile la răscruce. Că nu mai are nici o şansă să îşi regăsească în viitorul apropiat şi poate niciodată ponderea, siguranţa, aroganţa, caracterul dictatorial de dinainte de criză.

A vota în favoarea ori contra moţiunii de cenzură înseamnă, la urma urmei, a da o nedorită şansă de întărire uneia dintre părţile beligerante. Nici una cu nimic mai bună, mai cinstită, mai morală.

În nici un caz nu aceasta este misiunea opoziţiei parlamentare din România. Ea trebuie să găsească soluţii să se întărească spre a deveni o alternativă serioasă la oricare dintre aripile roşii, acaparatoare ale PSD. La fel de compromise, la fel de ticăloase.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite