Guvernarea Ponta. Noi dovezi de banditism politic

Avea dreptate colegul Sabin Orcan: adevărata lovitură de stat va avea loc după 9 decembrie. Semnele sunt tot mai clare, ameninţările - tot mai evidente.

Criza din iulie-august s-a încheiat doar pentru a face loc unui asalt mai bine pregătit asupra statului de drept. Puciştii nu au îngropat armele, ci le-au ascuns sub pat şi le ascut la ceas de seară, pentru a ieşi cu ele la atac.

Săptămâna trecută, Victor Ponta şi-a plătit apariţia unui interviu în cotidianul “Wall Street Journal”, pentru a transmite străinătăţii un mesaj de concordie internă. “După alegeri, nimeni nu îşi poate permite o nouă criză. Cred că preşedintele va rămâne în funcţie, iar Guvernul va avea susţinerea noului Parlament”, a spus Ponta.

În acest timp, însă, el a intensificat operaţiunile de subminare a statului român. Noi şi noi instituţii au fost izbite cu pickhammer-ul. Pe de o parte, continuă linşajul la care sunt supuşi reprezentanţii unor piloni ai statului de drept - Curtea Constituţională (CCR), Agenţia Naţională de Integritate (ANI), Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA), Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) - prin ciomagul politic Dan Voiculescu, marele jupân de la Ministerul Propagandei (Antena 3).

Pe de altă parte, a fost menţinută într-o paralizie totală instituţia Avocatului Poporului, reprezentată încă de molusca Valer Dorneanu, sfidând punctul 7 din celebra “listă a lui Barroso” (“Numirea în mod transparent a unui Avocat al Poporului, care să fie acceptat de toate formaţiunile politice”).

În fine, Guvernul Ponta a trecut la acapararea şi demolarea altor instituţii. Conducerea Televiziunii Române (TVR) a fost impusă prin încălcarea flagrantă a legii, fiind nevoie de intervenţia energică a Curţii Constituţionale. Recent, componenţa Consiliului Naţional al Audiovizualului (CNA) a fost modificată în direcţia eliminării Opoziţiei. Apoi a venit, pe şest, ordonanţa de urgenţă din 27 noiembrie, prin care Ponta încalcă flagrant încă una dintre obligaţiile asumate în faţa Comisiei Europene (“punctul 3 al lui Barroso” – “Renunţarea la folosirea de ordonanţe de urgenţă în cazul unor decizii care afectează statutul instituţiilor fundamentale ale statului ori Constituţia şi în situaţii care nu prezintă urgenţă”). Urgenţa e una singură: tributul ce trebuia plătit lui Dan Voiculescu, care poate mitralia acum pe oricine, oricând, fără teama de a da socoteală pentru asta.

Şi iată cum se leagă lucrurile: ca să-şi poată face de cap prin ordonanţe de urgenţă, încălcând “punctul 3 al lui Barroso”, Marele Plagiator a avut nevoie să ignore şi “punctul 7 al lui Barroso”, cel privind numirea unui Avocat al Poporului credibil. Un astfel de Avocat al Poporului ar fi atacat la Curtea Constituţională ordonanţa de urgenţă privind CNA, fiind singura instituţie care poate face acest lucru. Dar Ponta nu are nevoie de un Avocat al Poporului, ci de o momâie.

Traian Băsescu a remarcat marţi seară, la B1 TV, că Victor Ponta este mitoman, suferă de boala minciunii. Mă bucur că preşedintele a ajuns la o mai veche vorbă a mea. De mult atrag atenţia asupra incredibilei frecvenţe cu care minte iresponsabilul vesel. Ţuţării săi spun că vai, ce calomnie, cum să-l faci mitoman pe domnul prim-ministru? Simplu: omul ăsta spune una la Bruxelles şi alta la Bucureşti, declară ceva în presa străină şi exact pe dos la Antena 3, îşi fracturează mintea din sufragerie până la baie.

Chiar şi pe Barroso l-a minţit cu neruşinare, dovadă afirmaţia făcută pe 10 septembrie, într-un interviu pentru “Wiener Zeitung”: “L-am informat pe preşedintele Comisiei, la începutul săptămânii, că sunt îndeplinite 10 puncte şi jumătate din cele 11”. Păi, tocmai am arătat că punctele 3 şi 7 nu sunt îndeplinite nici acum, la sfârşit de noiembrie. Şi nu sunt singurele. Iată, de exemplu, ce spune “punctul 6 al lui Barroso”: “Angajamentul că autorităţile publice vor respecta independenţa justiţiei şi nu vor mai fi criticate deciziile instanţelor”. Obligaţia “de a nu mai critica deciziile instanţelor”, asumată de Ponta la Bruxelles, a fost încălcată de zeci de ori de către fruntaşii guvernării USL, ultima dată chiar de către primul-ministru, în cazul hotărârii din “Dosarul Poşta”.

Încă două exemple. “Punctul 9 al lui Barroso”: “Abţinerea de la numirea în posturi de ministru a persoanelor împotriva cărora au fost pronunţate hotărâri judecătoreşti în materie de integritate; eliberarea funcţiei de către miniştrii aflaţi într-o astfel de situaţie”. În prezent, în Guvernul Ponta sălăşluiesc trei miniştri aflaţi în această situaţie: Ovidiu Silaghi (PNL), Eduard Hellvig (PNL) şi Liviu Pop (PSD).

“Punctul 10 al lui Barroso”: “Adoptarea unor proceduri clare, prin care să se prevadă demisia parlamentarilor împotriva cărora au fost pronunţate hotărâri definitive privind incompatibilitatea sau conflicte de interese ori care au fost condamnaţi definitiv într-un caz de corupţie la nivel înalt”. Gândiţi-vă doar la Mircea Diaconu, cel care se agaţă de banca Senatului în ciuda unei impresionante serii de majuscule acuzatoare: ANI, ÎCCJ, CCR...

În interviul din “Wall Street Journal”, Victor Ponta a declarat, blajin, că “a făcut greşeli în gestionarea crizei politice din vară, în contextul în care nivelul investiţiilor străine s-a diminuat, economia a înregistrat scăderi, iar Uniunea Europeană şi Statele Unite au denunţat riscuri la adresa statului de drept”. La Bucureşti n-ar recunoaşte nici picat cu ceară că el şi complicii săi au provocat “riscuri la adresa statului de drept”. Odată ce simte sub tălpi pământul patriei, îi înjură vârtos pe Jose Manuel Barroso, Angela Merkel, Mark Gitenstein. Adică, Europa şi America. Mincinos? Mai mult: mitoman.

Chiar şi recunoaşterea unor “greşeli în gestionarea crizei politice din vară” poate fi citită într-o cheie parşivă. Şi Dan Voiculescu spune că “s-au făcut unele greşeli”; dar nu se referă la abuzarea statului de drept, ci la unele fisuri în planul loviturii de stat, fisuri care au permis revenirea lui Traian Băsescu la Palatul Cotroceni. E posibil ca şi Victor Ponta să aibă în minte aceeaşi interpretare.

Prin măsurile luate în ultima vreme (lichidarea CNA) sau anunţate pentru perioada post-electorală (paralizarea ANI şi a CSM, anihilarea Curţii Constituţionale de către o majoritate parlamentară calificată), destabilizatorii din vara lui 2012 îşi trădează nerăbdarea de a continua planul pucist. Iar decizia Guvernului de a ridica de la 15.000 la 30.000 de euro plafonul sub care sunt permise achiziţiile publice fără licitaţie ne arată că avem de-a face cu un grup infracţional organizat - vorba lui Vlad Moisescu, liberalul căzut în dizgraţia lui Crin Antonescu.

Băsescu a anunţat, în sfârşit, că Victor Ponta nu mai poate fi o soluţie de prim-ministru după 9 decembrie. “N-a avut milă de ţară”, a argumentat şeful statului. Acesta are de jucat o carte mare după alegeri: cartea responsabilităţii. Şi trebuie s-o joace până la capăt, indiferent de riscuri. Talibanii Ponta şi Antonescu, mânuiţi agresiv de Voiculescu, sunt mai hotărâţi ca oricând să-i pună pielea pe băţ.

S-ar putea însă ca, până la Crăciun, din ei să nu mai rămână altceva decât amintirea unei veri urâte. Nici chiar PSD şi PNL nu sunt atât de bezmetice încât să meargă cu puciştii până la autodistrugere...