Guvernul Orban nu înţelege importanţa mecanismelor de urmărire a eficienţei cheltuirii banilor din buget. Exemplul Ministerului Educaţiei

Defectul principal al sistemului nostru bugetar constă în absenţa mecanismelor de urmărire a eficienţei cheltuirii banilor din buget. Sunt alocate fonduri bugatare, şi gata. Toată suflarea bugetară cheltuie în veselie banii, ştiind că nu va fi trasă la răspundere vreodată pentru modul în care a cheltuit banii. Un exemplu, HG-urile de organizare şi funcţionare ale ministerelor.

Nu conţin standarde, criterii, indicatori care să măsoare obiectivele de atins prin alocarea banilor din buget. Speram ca un guvern de dreapta să înţeleagă importanţa acestei laturi a activităţii statului. Să controleze dacă banii alocaţi chiar produc efectele scontate.

Consecinţa? Iată bilanţul ultimilor ani de funcţionare a şcolilor şi universităţilor din România

• România ester ruşinea Europei, pe ultimul loc în Europa la testele PISA;
• În World University Rankings QS, România este prezentă în Top 1000 doar cu Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca şi Universitatea din Bucureşti, ambele ocupând un loc în categoria 801+;
• 44% dintre elevii de 15 ani sunt analfabeţi funcţionali;
• 47% dintre absolvenţii de gimnaziu nu iau 5 la matematică la Evaluarea Naţională pentru că nu ştiu cele patru operaţii aritmetice;
• Doar 50% dintre elevi, înscrişi în clasele terminale, promovează examenele naţionale;
• Un milion de elevi au făcut liceul degeaba, în ultimii 15 ani. N-au luat Bacalaureatul sau nu s-au înscris la acest examen;
• Zeci de licee funcţionează în continuare cu zero promovare la Bacalaureat;
• Avem 18-20% abandon şcolar, iar la trecerea de la clasa a VIII-a la liceu abandonul este de 27%;
• Populaţia şcolară a scăzut în ultimii 15 ani cu 1,2 milioane elevi;
• 200.000 de elevi sunt trecuţi în scripte şi cataloage, fără să vină la şcoală. Un abandon şcolar ascuns;
• Doar 20% dintre elevi sunt la Şcoala Profesională, în timp ce în Germania sunt 70%;
• Nu există suficiente trasee educaţionale, pentru ca şcoala să se plieze pe nevoile, cerinţele, aptitudinile elevilor. Şcoala se comportă ca un malaxor, în care intră toţi elevii şi scapă cine poate;
• Nu există Orientare Şcolară şi Profesională de calitate, care să îndrume elevii pe traseele educaţionale potrivite cu personalitatea lor.
• Nu avem un cadru legislativ limpede şi util formării profesionale a tinerilor.

HG privind funcţionarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării

Este pe ordinea de zi a şedinţei de guvern de astăzi. Proiectul de HG figurează pe lista de acte normative ce urmează a fi adoptate. Poiectul de HG a fost în dezbatere publică, apare şi astăzi pe site-ul guvernului, dar fără anexa 1. (Structura organizatorică a Ministerului Educaţiei şi Cercetării este prevăzută în anexa nr. 1). Este un secret de importanţă naţională? Cine nu doreşte să fie publică această structură?

Iată câteva prevederi ale proiectului de HG în discuţie.

ART. 10

(1) În cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării funcţionează, la nivel de direcţie, Organismul intermediar în cadrul Programului operaţional "Capital uman", denumit în continuare OI POCU.

(2) OI POCU va derula în continuare şi activităţile şi responsabilităţile Organismului intermediar în cadrul Programului operaţional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane", până la închiderea Programului operaţional"Dezvoltarea resurselor umane" sectorial 2007 - 2013.

(6) OI POCU din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, îndeplineşte atribuţiile delegate de Autoritatea de management pentru Programul operaţional "Capital uman" din cadrul Ministerul Fondurilor Europene, ca organism intermediar la nivel naţional.

Foarte bine, dar care sunt standardele, criteriile şi indicatorii pe care trebuie să-i atingă ministerul în acest domeniu, pe etape? Nimic. Peste câţiva ani ne vom plânge că nu sunt atinse obiectivele pentru care Ministerul Educaţiei primeşte bani, că n-am atras bani din fondurile europene. Şi nimeni nu va răspunde pentru acest eşec.

ART. 19

• Numărul total de posturi pentru Ministerul Educaţiei şi Cercetării este de 720, exclusiv demnitarii şi posturile aferente cabinetului ministrului.

Au existat etape în care Ministerul Educaţiei număra 250 de salariaţi, şi situaţia nu era la fel de dezastruoasă ca astăzi. Înaintea venirii guvernului Orban ministerul avea 560 salariaţi, iar prin contopirea cu Ministerul Cercetării numărul de salariaţi era oricum mai mic decât cel propus acum. Ce performanţe îşi propun cei 720 de salariaţi? Niciuna. HG nu specifică vreo performanţă propusă.

NOTE:

• Numărul maxim de posturi pentru instituţiile şi unităţile din subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, finanţate integral de la bugetul de stat, este de 7.377.
• Numărul maxim de posturi pentru unităţile din subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, finanţate din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat, este de 1.235.

Adică vom avea încă 8600 de salariaţi, plătiţi cu banii noştri, ai contribuabililor, pentru ce? Bilanţul prezentat la început este rezultatul a 30 de ani de funcţionare a instituţiilor statului român care se ocupă de educaţie.

În concluzie

Alocarea banilor din buget fără prevederea criteriilor, standardelor, indicatorilor de performanţă, este o greşeală imensă, care ne costă pe noi, contribuabilii. Nu vine guvernul cu bani de acasă. Dacă la guvernările populiste ale PSD nu aveam pretenţii să înţeleagă această latură a funcţionării statului, de la guvernarea Orban aveam alte pretenţii. Poate va înţelege după scorul la alegerile parlamentare. Dar va fi prea târziu.