Heil, Viktor! Bre, Victor!

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Dacă ar fi să încep într-o notă şovinist-ironică, aş spune că ridicarea unui gard de sârmă ghimpată între Ungaria şi România este un semn bun pentru noi: ungurii se baricadează fiindcă nu mai vor Ardealul! Premierul României pare, însă, să reacţioneze ferm la atitudinea agresivă a vecinilor noştri controversaţi istoric. Totuşi, ce-i mână pe ei în luptă?

Reacţiile exagerate ale Ungariei vizavi de aşa-zisa securizare a graniţelor servesc cu precădere discursurilor extremiste, în niciun caz vreunei soluţii sau apropieri de un consens politic. Privind obiectiv, Ungaria nu este destinaţia finală a imigranţilor şi a refugiaţilor; nici măcar una dintre opţiuni. Ţara vecină cu noi nu este nici mai mult nici mai puţin decât un coridor de tranzit pentru tărâmul făgăduinţei, Germania.

Atunci, de unde vehemenţa premierului Viktor Orban în a-i stopa pe refugiaţi să pătrundă în Ungaria? Una dintre explicaţii ar putea fi faptul că Uniunea Europeană ar putea cere la un moment dat respectarea legilor europene care să presupună acordarea statutului de refugiat pe teritoriul primei ţări libere în care năpăstuiţii ajung prima oară. În această direcţie, Viktor Orban a făcut una dintre cele mai controversate declaraţii din ultima perioadă:

„Nu dorim ca structura demografică a poporului maghiar să se modifice din cauza refugiaţilor!”

Iată o declaraţie care aduce a puritatea poporului, a naţional-socialism, a „nazi” pe scurt! Mai mult, ideea cu gardul de sârmă ghimpată se extinde spre Serbia, România şi mai nou, Croaţia. Ungaria se înconjoară de un gard de sârmă ghimpată, un lagăr în care prizonierii trebuie să rămână cu orice preţ afară!

Viktor Orban intenţionează să puncteze în principal în interiorul ţării, în faţa ungurilor speriaţi de invazia unor refugiaţi dezorientaţi. Nu contează că ei nu vor decât Germania, spaima este benefică la electorat!

În lumina acestei logici, Victor Ponta a reacţionat oarecum justificat, în sensul în care derapajele tot mai agresive ale guvernului ungar trebuie sancţionate public, internaţional. Totuşi, este condamnabil modul în care prim-ministrul României (nu un simplu comentator pe Facebook!) a pus problema şi a folosit agresivitatea de limbaj specifică miştocărelii dâmboviţene. Ponta nu îşi asumă declaraţiile pe persoană fizică, ci trage după el întreaga ţară, prin asta definind poziţia întregii Românii.

Întrebarea care se impune este de ce o face? Ar putea fi prea facilă explicaţia de iresponsabilitate a premierului nostru; nici nu este suficient de cuprinzătoare paradigma lui „nu se poate abţine”. Explicaţia cea mai plauzibilă ar fi de fapt miza internă. Românii par a aprecia poziţiile xenofobe, şovine şi ferme chiar în pofida bunului-simţ şi a evidenţelor. De aceea, Victor Ponta speculează, din nou, cartea naţionalistă pentru a mai câştiga puncte atât în bătălia cu popularitatea (de care are nevoie inclusiv pentru confortul psihic), cât şi în propriul partid.

Mai rămâne un aspect de constatat, departe de a fi minor şi, recte, ignorat. Panica definită de potenţialul val de refugiaţi care ar putea lovi teritoriul României ca urmare a ”gardificării” Ungariei. Este evident pentru toată lumea că refugiaţii nu vor să vină la noi în ţară nici ca să treacă mai departe (unde? În Ucraina sau Moldova?) şi nici ca să rămână. De altfel circulă tot felul de ştiri/intoxicaţii cu refugiaţi care au sărit din trenul care, din greşeală venea spre România. Însă, alimentarea mediatică cu spaima de refugiaţi, conduce la aprobarea instant a angajării a peste 6.000 de cadre în Ministerul Afacerilor Interne, „ca răspuns la posibilul val de refugiaţi”.

Să fim serioşi pentru o clipă! Crede cineva că Jandarmeria Română este incapabilă să facă faţă la câteva mii de oameni care ar putea (deşi nu o vor face!) să tranziteze teritoriul nostru? Păi, ce ne facem cu manifestaţiile de zeci de mii de oameni care ieşeau în stradă pentru tot felul de revendicări? Asta înseamnă că România a avut până acum un deficit îngrozitor de securitate internă!

Poate premierul încearcă să puncteze electoral într-un segment socio-profesional disciplinat şi care ar putea conferi nişte voturi „sigure”; poate marşează doar în direcţia imaginii personale. Certă este întrebarea: ce se va întâmpla cu aceşti 6.000 de angajaţi după încetarea crizei refugiaţilor? Ce se va întâmpla cu ei dacă nu vom avea un val de refugiaţi?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite