Iaşul şi borfaşul

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Înscris cu chiu cu vai în cursa pentru statutul de capitală culturală europeană, Iaşul nu a reuşit să se impună în opinia publică cu ceva menit a-i spori şansele în această competiţie, ci cu un primar cu comportament de borfaş. În doisprezece ani de când a avut neşansa de a intra pe mâna unui asemenea personaj politic, Iaşul este într-o cădere liberă, singurele semne de vitalitate venind dinspre domeniile în care nu se implică primarul.

De când era tânăr, Gheorghe Nichita şi-a dorit să intre în rândurile ofiţerilor de Securitate. A fost mult prea slab pentru acest ideal al său, fiind respins, dar păstrat ca informator, cu numele de cod „Mihai”. Nici ca informator nu a fost bun, iar sistemul l-a rejectat. S-a găsit un loc sub Soare şi pentru el, la Regia Judeţeană de Apă şi Canal, unde s-a impus prin introducerea vestitei taxe pentru apa de ploaie. Această contribuţie a sa la taxarea ieşenilor l-a făcut plăcut privirilor lui Ion Solcanu, atoatestăpânitor peste judeţ în acea perioadă, care l-a  crescut pe lângă casa despre care Nichita se laudă că i-ar fi făcut-o. Printr-o manevră de birou, Nichita s-a trezit o bucată de mandat primar, Constantin Simirad predând atunci Iaşul PSD-ului şi luând drumul Cubei. De atunci, orizonturile acestui oraş s-au îngustat de la un an la altul.

Longevitatea sa la Palatul Roznovanul l-a făcut pe Gheorghe Nichita să se creadă că este un primar extraordinar, un „vizionar”, cum singur îşi spune de vreo doi ani încoace, că este un trimis al lui Dumnezeu pe Pământ. Nu vreo realizare extraordinară pe care s-o fi avut în adminstrarea treburilor publice ale Iaşului l-a determinat să se imagineze aşa, ci pur şi simplu faptul că stă în funcţie de mult timp. „Proiectele importante au nevoie de timp”, a fost sloganul cu care a câştigat penultimul mandat. Cum timpul a trecut, Nichita şi-a imaginat că a făcut şi proiecte importante. Deci, că este un primar cu viziune. Iar pentru asta a pus la cale un mare festival al educaţiei, pe care l-a transformat în prilej de autoridicare în slăvi, la care a făcut-o pe-a prezentatorul şi şi-a dat premii. Penibil! Şi-a pus în funcţii poeţii de curte, care îl laudă pe unde apucă şi şi-a tocmit cor să-i cânte de ziua lui. Îmi aduce aminte de fostul primar al Bacăului, Dumitru Sechelariu, care a dat o mare serbare câmpenească de ziua lui, înainte de a intra la puşcărie.

În toţi aceşti ani, de când este un blestem pentru Iaşi, Nichita şi-a consolidat poziţia prin metode şi pârghii pe care doar el le ştie. A angajat un mare credit la Primărie, ale cărui rezultate în oraş nu s-au văzut, şi nu i s-a întâmplat nimic. A încălcat legea în cazul Palas, existând în această speţă o hotărâre definitivă şi irevocabilă, şi nu i s-a întâmplat nimic. Toată lumea vorbeşte prin Iaşi de „primarul 10%”, cu referire la comisionul pe care l-ar pretinde la toate contractele. Nu i s-a întâmplat nimic. De curând, a fost prins că a folosit Poliţia locală în interes personal, pentru a urmări anumite persoane. A fost plimbat cu alai la Bucureşti şi i s-a dat drumul. Judecătorii au decis că a încălca drepturile civile şi a teroriza o persoană nu sunt fapte ce ar face din făptuitor un pericol public.

Nu l-a vrut Securitatea, şi-a făcut el un sistem de informaţii şi terorizare a celor care îl deranjează.

Nu întâmplător am vorbit la început de dorinţele din tinereţe ale lui Nichita. Dacă sistemul autorizat l-a respins, iată că şi-a făcut el unul. Nu l-a vrut Securitatea, şi-a făcut el un sistem de informaţii şi terorizare a celor care îl deranjează. Cu ani în urmă, dorea să ajungă ministru. Ştiţi pe ce minister pusese ochii? Pe Ministerul Administraţiei şi Internelor, pe cel în subordinea căruia este serviciul de informaţii „doi şi un sfert“. Nu l-a obţinut, dar dorinţa a mers mai departe. Marile dorinţe au nevoie de timp.

De la Primăria Iaşi, DNA Bucureşti a mai săltat nişte dosare cu cifre mari în joc, despre care nu s-a mai auzit nimic. Dar, DNA Bucureşti a deplasat forţe impresionate la Iaşi pentru a-l lua pe Nichita la întrebări într-un caz în care s-a comportant ca un borfaş. Vom vedea care va fi rezultatul cercetărilor. Cred că dacă se mai întârzia mult, Nichita ar fi început să colecteze şi taxe în nume propriu. Când ai sistem de informaţii propriu, nu mai e mult până la a-ţi impune şi propria fiscalitate. Stat în stat. Oare o astfel de faptă nu intră sub incidenţa legilor siguranţei naţionale? Vor vedea oamenii legii. Până atunci, mă întreb: dacă Nichita i-a putut face aşa ceva persoanei pe care o iubeşte, ce ar fi în stare să le facă celor pe care nu le iubeşte? E vorba de locuitorii Municipiului Iaşi.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite