I`m a loser baby, so why don`t you kill me?

Căpşuni servite în deep-dish wide-mouths, nopţi pierdute şi mese alcătuite din trei pahare de martini. Organizaţiile creative sunt conduse de oameni excepţionali. Acesta a fost şi secretul legendarei agenţii Leo Burnett, dar şi a câtorva branduri de succes internaţional...

Vă amintiţi de cowboyul Marlboro? Conceptul a fost gândit pentru a înfrunta o problemă de marketing: în 1954, oficialii Philip Morris au apelat la agenţia Leo Burnett fiindcă doreau să identifice o imagine mainstream ţigărilor Marlboro cu filtru, care erau percepute ca o marcă pentru femei. Zis şi făcut, Leo a găsit soluţia, „Marlboro Man”, compania fiind mulţumită şi de noul pachet pe care-l inventase, în care ţigările nu se mai striveau, beneficiind şi de primul capac de deschidere-închidere.

Bunul simţ, într-un pachet de Marlboro...

În 2009, Crin Antonescu era cel mai fresh exerciţiu de marketing politic: un preşedinte de partid uşor agitat, reprezentant al generaţiei intelectual-refractare, cu un program politic puritan: Bunul Simţ. Acest prototip de politician era noutatea perioadei şi a născut un trend interesant în PNL: abandonul papionului în favoarea discursului liber, asezonat cu gesticulaţii energice. Crin promitea mult. Era cowboyul momentului pentru o parte a electoratului neangajat politic.

Anii au trecut şi Crin a rămas ancorat în momentul primei dezbateri televizate, din primul tur al alegerilor prezidenţiale din 2009, de la Cluj, confruntare moderată de Mihnea Măruţă, în care s-a vorbit frumos dar pe alocuri obraznic, despre soţii în viaţă sau decedate. Un prolog al viitorului război Antonescu-Băsescu, unul dintre germenii antibăsismului în următorii cinci ani.

Mult mai echilibrat, coliderul USL, Victor Ponta a înţeles că antibăsismul extrem nu este caracteristic unui bărbat de stat ani de-a rândul şi că rezultatele economice pozitive ale guvernării USL, sunt mai importante decât calcularea orelor de somn ale domnului Antonescu ori a orele de conştienţă, dar de război total, cu vicleanul Traian Băsescu.

„Clientul vrea idei, are nevoie de idei şi plăteşte pentru idei” - Leo Burnett

USL s-a rupt din cauza incapacităţii lui Crin Antonescu de a identifica o altă sursă de capital electoral decât antibăsismul, forţând această plictisitoare obsesie.

Prin ieşirea de la guvernare şi demisia din fruntea Senatului, Crin Antonescu trebuie să câştige încrederea electorilor de dreapta, însă băsiştii uită greu şi deja încep să se disocieze de Antonescu, liberalii rămânând izolaţi politic, preferând poziţia de singuri împotriva tuturor.

Anii au trecut şi mulţi social-democraţi îşi amintesc cu empatie de începuturile USL-ului, de perioada opoziţiei, atunci când cu greutate cele două partide şi-au armonizat animozităţiile tradiţionale. Dar toate aceste lucruri nu mai contează acum, pentru interesele unilaterale ale dlui Antonescu.

Vechile brand-uri rămân istorie, altele noi apar. Bărbăţia „bunului simţ” pierde treptat teren în faţa echilibrului instituţional. Epoca Băsescu se sfârşeşte, iar odată cu acesta apun şi foştii challengeri, fiindcă politica nu are răbadare cu nimeni.

În locul cowboy+ului Marlboro ce promitea bărbăţie politică, înfrântul Crin Antonescu va reveni la adolescenţa politică în 2014, transformându-se într-un băiat cu parul tuns, care plângând în palme şi aşteptând katana lui Mircea Badea, îngână: „I`m a loser baby, so why don`t you kill me?”...