Impactul reclamelor politice în alegeri

Influenţează reclamele politice afilierea politică? Au încredere britanicii în reclamele politice? Este influenţată încrederea britanicilor în reclamele politice de atitudinea politicienilor de tip „nu mă interesează ce spune adversarul meu politic“? La aceste întrebări ne răspund Pippa Norris de la Universitatea Harvard şi David Sanders de la Universitatea din Essex.

Acest articol este despre un experiment care a dorit să clarifice câtă influenţă au reclamele politice aspura votanţilor britanici. Acest experiment a fost publicat în Political Research Quarterly în 2005. Reclamele de partid trebuie să fie date pe post de toate cele 5 televiziuni britanice în aceeaşi zi, conform legii britanice. Aşadar, cele trei mari partide iau reclamele foarte în serios. Autorii au încercat să măsoare „imaginea“ partidului cu chestionare pre şi post. Într-un experiment de 30 de minute, respondenţilor le-au fost arătate reclamele, site-urile, ştirile de partid, şi articole din ziar despre politica fiecărui partid. Au fost chestionaţi despre sentimentele lor pentru liderii de partid, pentru partide, şi probabilitatea ca ei să voteze cu fiecare partid în parte. Ipotezele au fost 1) partidele politice folosesc reclamele politice pozitive pentru a îşi creşte imaginea propriului partid şi reclamele politice negative pentru a descreşte imaginea partidului rival, 2) deoarece votanţii sunt obişnuiţi cu cele două mari partide, numai democrat liberalii vor avea de câştigat de pe urma reclamelor politice, 3) deoarece politica în UK este de tipul „nu mă interesează ce spune adversarul meu politic“, reclamele negative sunt contraporductive, 4) cei care se regăsesc în partidul X şi sunt expuşi la reclamele partidului X vor displăcea şi mai tare partidul rival şi 5) dacă votanţii au încredere în reclame, expunerea la reclamele propriului partid va face legătura cu propriul partid şi mai puternică.

Rezultatele au arătat că reclamele nu sunt aşa importante în UK ca în SUA. Nu au efecte semnificative. Ipoteza 1 a fost respinsă. Expunerea la o reclamă politică nu creşte adeziunea cu acel partid şi nu reduce susţinerea pentru partidul rival. Ipoteza 2 a fost de asemenea respinsă. Ipoteza 3 nu a putut fi respinsă. Reclamele negative ale Conservatorilor au crescut adeziunea Laburiştilor. Ipoteza 4 a fost respinsă. Partizanii unui partid nu sunt mai deschişi la reclamele propriului partid. Testul nu a putut respinge ipoteza 5. Combinaţia între încredere în reclame şi expunerea la un atac Conservator a produs o reducere semnificativă a suportului pentru Laburişti vis-a-vis de Conservatori şi o creştere a suportului pentru Conservatori vis-a-vis de Democrat Liberali. Mai mult, combinaţia încredere/expunere la un atac al Laburiştilor a crescut doar suportul pentru Laburişti vis-a-vis de Democrat Liberali. Rezultatele au putut fi influenţate de expunerea limitată la reclame politice, partizanat istoric puternic şi o încredere redusă în reclame.

Două efecte importante pe care le menţionează autorii sunt importanţa politicii de tip „nu mă interesează ce spune adversarul meu“ în UK şi o respingere a reclamelor negative, de atacare a rivalului politic. Reclamele negative ale Conservatorilor au slăbit semnificativ Conservatorii vis-a-vis de Laburişti. Aceleaşi efecte au fost şi în tabăra Laburistă. Şi mai interesant, expunerea Conservatorilor la reclamele pozitive ale Conservatorilor, a slăbit imaginea propriului partid vis-a-vis de Democrat Liberali.

În concluzie, reclamele politice nu au ajutat partidele britanice aşa mult pe cât ar fi sperat în alegerile din 2001. Ce credeţi, la alegerile de anul ăsta, credeţi că reclamele politice vă vor influenţa alegerea la vot?