Impotenţa în casa spânzuratului

După ce, e drept pentru puţină vreme, premierul Victor Ponta ne-a lăsat să credem că este capabil să renunţe la glumiţele de două parale, ce-şi au locul eventual în gura unui ”băiat de băiat” dar nu şi în retorica unui şef al Executivului, venirea în faţa Parlamentului pentru susţinerea angajării răspunderii guvernamentale pe legea retrocedărilor i s-a părut ocazia cea mai potrivită să ne convingă că ne-am înşelat...

... că am rămas nişte naivi incurabili, la fel cum şi el rămâne, intratabil, prizonierul unor procedee descalificante: acuza generalizată, ambiguă, şi picanteriile licenţioase, ce nu pot face decât deliciul galeriei de partid.

Opac la apelurile repetate ale Asociaţilor foştilor proprietari, care au cerut o dezbatere publică pe marginea unui proiect legislativ ce ar trebui să rezolve o problemă pe care, dintre toate ţările fost comuniste din Europa, numai România nu a fost în stare s-o ducă la capăt; surd la cererea PDL de a-şi onora promisiunea de a nu practica ”angajarea răspunderii guvernamentale” şi de a da dreptul Parlamentului să se pronunţe asupra legii, dl. Ponta nu poate produce nici un argument valabile pentru a-şi susţine opţiunea şi apelează la o clasică diversiune: atacul în orb. "Câţiva din cei prezenţi aici ştiu care sunt cei care au falsificat documente, au folosit în mod abuziv documentele de drepturi litigioase. Se poate face dreptate doar daca îi pedepsim pe toţi cei implicaţi". Cine sunt cei ”câţiva” din rândurile parlamentarilor care îi cunosc pe falsificatori? Cine sunt falsificatorii? Cum şi cine i-a acoperit în faţa legii? Cum şi cine îi va pedepsi? De ce nu coboară premierul Ponta în sală şi nu-i ridică de guler în picioare, să-i ştie şi să-i hulească o lume întreagă? Întrebări grave la care dlui. Victor Ponta nici prin gând nu-i trece să răspundă pentru că răspunsul nu există. Acuză fără să producă probe, somează cu degetul pe trăgaci, bagă spaima în oasele celor slabi de înger (sau de judecată) care mai sunt dispuşi să-l ia în serios.

Umbra fostului procuror îl bântuie la nesfârşit pe actualul prim-ministru şi îl împinge în posturi în care, invariabil, se îneacă în ridicol. Pentru ca absurdul să fie dus pe culmi, în plină şedinţă de angajare a răspunderii guvernamentale, adică de ignorare totală a Parlamentului! Victor Ponta proclamă apoteotic: "Este nevoie de un parteneriat (???!!!) între Parlament şi Guvern pentru a dovedi că putem lua decizii grele, dar importante pentru societatea românească... Impotenţa politică nu mai are loc în 2013"! Cu un bilanţ care nu însumează, după un an la guvernare, decât o lungă listă de eşecuri, probe ale unei neputinţe patologice, ”impotenţa politică” este ultimul lucru pe care trebuia să-l auzim în gura dlui. Ponta. Pentru că nu sună decât o parafrază amară la pilda: ”a vorbi de funie în casa spânzuratului”...

 Ce dă, însă, o dimensiune cu totul aparte acestui spectacol de un grotesc fără egal este trufia imperturbabilă cu care Victor Ponta continuă să prostească o ţară întreagă. Într-o ipostază de un populism de cea mai joasă speţă, ”sensibil” la suferinţele produse în urmă cu mai bine de jumătate de secol de guvernul comunist, premierul nu ezită să ceară scuze în numele Guvernului şi statului român, celor care au avut de suferit. Nu asta aşteaptă cei năpăstuiţi de la dumneavoastră, dle. Prim-ministru! Aşteaptă ca Guvernul pe care îl conduceţi să le acorde azi o reparaţie reală, cu măsuri concrete, aplicabile într-un timp pe care să-l mai prindă. Orice subterfugiu la care apelaţi nu face decât să vă aşeze în aceeaşi bancă a vinovăţiei cu cei care au comis jaful în zorii ”dictaturii comuniste”. Dumneavoastră nu faceţi decât să-l perpetuaţi în dictatura parlamentară a USL!