Impozitul pe venit pentru IT-işti - o fi bun, o fi rău?

Rareş Bogdan şi Ludovic Orban FOTO Inquam Photos / Octav Ganea

Încă îmbătat de victoria neaşteptată (şi nemeritată dacă mă întrebaţi pe mine), Ludovic Orban a ieşit la rampă cu o declaraţie care a scindat din nou societatea românească.

Mie nu mi se pare normal ca IT-iştii sa fie scutiţi de plata impozitului pe venit. IT-iştii câşigă cel mai bine în România.

Degeaba încearcă acum echipa de PR a PNL-ului să cosmetizeze şi edulcoreze mesajul liderului de partid, Ludovic Orban a livrat foarte prost mesajul. Aşa cum reiese din rândurile de mai sus, Orban îşi doreşte să introducă impozitul pe venit în sectorul IT, deoarece oricum oamenii care activează acolo au salarii mari şi deci au de unde să dea şi la stat.

Sună mai degrabă a discurs cu tente socialiste, aşa că imediat după lansarea nefericită a acestei declaraţii, consilierii pe probleme economice din spatele lui Orban au ieşit la rampă şi au încercat să explice din perspectivă ideologică faptul că măsura pe care a anunţat-o Ludovic Orban este una de natură liberală şi nu poate să fie decât benefică societăţii române. Dacă mai era nevoie, liderul Partidului Naţional Liberal a demonstrat încă o dată ce politician modest este.

Pe lângă argumentele de provenienţă ideologică, cei care au vrut să facă curăţenie după Ludovic Orban au clamat că astfel de excepţii, cum este scutirea de plată a impozitului pentru IT-işti, nu face altceva decât să creeze falii în societate prin promovarea tratamentelor inegale. Discutabil, dar mai degrabă nu.

Cert este că şeful PNL a înfierbântat din nou opinia publică (cine zice că în România ai timp să te plictiseşti?) şi a oferit o portiţă spre reabilitare PSD-ului, care prin vocea Olguţei Vasilescu a sărit imediat în apărarea IT-iştilor şi l-a ironizat pe Ludovic Orban. Şi-a făcut-o numai cu mâna lui.

Din informaţiile pe care le am, Orban şi cei din PNL care susţin această schimbare de paradigmă fiscală au observat că marea majoritate a persoanelor din domeniul IT n-au votat cu ei, ci cu Alianţa 2020 la alegerile europarlamentare, astfel nu se expun unor pierderi electorale. Da, poate că n-au ce să piardă de la IT-işti, dar oare cum vor reacţiona celelalte categorii de votanţi PNL, pentru că, repet, mesajul a fost livrat foarte prost. A încercat în zadar Florin Cîţu să mai repare din stricăciuni, răul deja fusese făcut.

În opinia mea, zicerea lui Orban legată de introducerea impozitului pe venit în sectorul IT a inflamat nejustificat opinia publică, care a legitimat şi a oferit acestei teme o greutate nejustificată. Să nu uităm faptul că Partidul Naţional Liberal, în ciuda celor 27 de procente obţinute la europarlamentare, este un partid scindat, plin de facţiuni şi, foarte important, aflat în opoziţie. Aşadar, liderii PNL-ului pot să declare că legile lui Murphy vor fi adoptate săptămâna viitoare, pentru că oricum ei n-au absolut nicio putere şi s-a văzut în demersurile pentru cei 2 judecători care să fie trimişi la CCR şi în cele pentru alegerea şefului Camerei Deputaţilor că nici nu ştiu să joace în echipă pentru interesul comun.

Dacă era băiat deştept şi pregătit, Ludovic Orban nu se grăbea să îşi dea cu stângul în dreptul imediat după alegeri. Aştepta, făcea anumiţi paşi către reformă (a făcut, dar în direcţia greşită) care să transforme PNL-ul într-o veritabilă alternativă la PSD şi încerca să îşi consolideze baza electorală. Dar n-a fost să fie. Orban a preferat să iasă public şi să facă o declaraţie puternică, cu ecou şi, cel mai grav aspect, care nu s-a bazat pe nimic documentat.

Altfel ar fi fost receptată iniţiativa lui în cazul în care venea dublată de un studiu de impact făcut de persoane competente. Aşa, lumea a perceput-o ca pe o declaraţie populistă, mânată fie de nişte interese ascunse, fie de frustrări acumulate. Politicianul român fuge ca dracul de tămâie când vine vorba de studii de oportunitate, de impact sau de analize care să justifice sau nu anumite măsuri. El aşază carul înaintea boilor: facem declaraţia, implementăm măsura şi apoi vedem cum facem să fie bine.

Chiar şi fără un studiu de impact al măsurii, haideţi să analizăm puţin, pe cifre, nu pe păreri, situaţia domeniului IT şi dacă introducerea impozitului pe venit pare a fi sau nu oportună.

Conform datelor furnizate de INS (cele mai recente pe care le-am găsit), în anul 2016 numărul de salariaţi din sectorul IT reprezenta 1,57% din totalul salariaţilor din economie (81,9 mii din 5,22 milioane). Conform analizeeconomice.ro, care citează Eurostat, ponderea industriei IT din PIB este de aproximativ 3% (fără comunicaţii). Prin urmare, 81,9 mii de angajaţi contribuie cu 3% la PIB-ul ţării. Argumentul productivităţii pare să fie de partea lor. Oamenii eficienţi ar trebui să câştige mai mult, nu?

Să aruncăm şi o privire asupra salariilor care par să-l supere pe domnul Orban. În anul 2017, 46,3% din valoarea adăugată produsă de sectorul IT revenea salariaţilor (2,65 mld. din 5,75). Ca idee, salariaţii din doar două state din UE care au furnizat aceste informaţii aveau o distribuţie a veniturilor mai dezavantajoasă: Cipru (37,6%) şi Irlanda (39,4%). În state precum Germania, Olanda sau Ungaria, remunerarea este de peste 60% din totalul veniturilor generate de industria IT. De aici şi creşterea salariilor în ultimii ani. A fost nevoie de o compensare rapidă pe plan intern pentru a împiedica migraţia.

Trebuie precizat şi faptul că industria IT din România s-a dezvoltat mult şi datorită tendinţei de outsourcing (externalizare) a companiilor. Logica acestei abordări este micşorarea costurilor. Dacă salariile vor continua să crească, respectivele companii îşi vor îndrepta atenţia către alte ţări, iar IT-ul din România poate frâna brusc. Atenţie mare deci cu această industrie, importantă de altfel, pentru că lucrurile sunt sensibile.

Foarte multe persoane, printre care şi subsemnatul, se plâng de înapoirea tehnologică a României şi de refuzul acestei ţări de a se moderniza şi de a ne face tuturor viaţa mai uşoară. Fie că vorbim de votul electronic sau de sistemul informatic al ANAF-ului, lucrurile par doar să stagneze. Dacă ne uităm pe nişte date poate realizăm câteva lucruri.

România este pe ultimul loc din Uniunea Europeană în ceea ce priveşte numărul de oameni (raportat la numărul total de oameni activi) pregătiţi sau care muncesc în domeniul ştiinţei şi tehnologiei. Până şi Bulgaria stă mai bine decât noi. 46,8% din oamenii activi care locuiesc în zona Bucureşti-Ilfov muncesc în acest domeniu. Prin comparaţie, în Bulgaria sunt 47,8%, în Ungaria 48,5%, iar în Polonia 50,3%.

Să oferim Fiscului românesc oameni capabili şi suficienţi, infrastructură informatică şi legislaţia care să-i permită să aducă mai mulţi bani la buget.

Ce învăţăminte tragem din aceste date? Că suntem o ţară relativ înapoiată şi refractară la progresul ştiinţific şi tehnologic care pune stăpânire pe lume. Refuzăm să ne adaptăm şi riscăm să fim lăsaţi, din nou, pe dinafară. Din acest punct de vedere, statul român trebuie să încurajeze oamenii către aceste domenii, nu să le îndepărteze pe cele care deja activează. Evident, impozitul pe venit în zona IT ar reprezenta, acum, un pas în spate.

Conform startupcafe.ro, salariul unui IT-ist care câştigă în prezent 7800 lei net (12 000 brut), după introducerea impozitului pe venit ar ajunge la 7020 lei. Aşa că stau şi mă întreb, oare n-ar putea să existe o altă abordare care să mulţumească pe toată lumea? După ce că în alte ţări IT-iştii câştigă mai bine decât în România, iar în UE există cerere pentru aceştia, vrem să le dăm şi mai multe motive să plece?

În 2001, când Adrian Năstase a introdus această facilitate fiscală, realitatea era alta. Industria IT valora pe atunci cam 0,2% din PIB. Situaţia s-a modificat dramatic aşa că este nevoie de o dezbatere serioasă şi documentată pe această temă, nu de gargară populistă.

Trebuie să ne decidem ca ţară pe ce drum o apucăm. Dacă nu ne interesează dezvoltarea ştiinţifică şi tehnologică şi alte argumente pe care le-am prezentat mai sus, să introducem fără să clipim (chiar dacă suntem în opoziţie; ha!) impozitul pentru IT-işti. Dacă însă ne interesează şi nu vrem să fim lăsaţi iar de fraieri de lumea dezvoltată, să ne aşezăm la masă, să scoatem o foaie de hârtie şi un creion şi să calculăm. De-abia atunci vom putea fi îndreptăţiţi să emitem o părere categorică.

Ceea ce ar fi şi mai util pentru economia ţării, în viziunea mea, ar fi o reformă la nivelul ANAF-ului (al doilea cel mai neperformant din UE). Să oferim Fiscului românesc oameni capabili şi suficienţi, infrastructură informatică şi legislaţia care să-i permită să aducă mai mulţi bani la buget. Asta o să ne dea o mai mare marjă de manevră şi ne vom putea concentra pe aspectele pe care le considerăm importante şi de viitor pentru România.